ICCJ. Decizia nr. 8089/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la 22 septembrie 2003, reclamanții G.I. și G.A. au solicitat să se dispună anularea dispoziției nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timișoara și restituirea în natură a apartamentului nr. 24 din Timișoara.
în motivarea cererii, reclamanții au invocat nelegalitatea dispoziției atacate, întrucât imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 , contrar dispoziției art. 36 din Constituția din 1965, art. 481 C. civ. și art. 1 alin. (6) din Decretul nr. 213/1998, preluarea de către stat fiind abuzivă. Au mai invocat greșita aplicare a Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 care sunt neconstituționale.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 41 din 19 ianuarie 2004 Tribunalul Timiș a respins contestația reclamanților împotriva dispoziției nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, reținând că, anterior plecării definite din țară, reclamanții au formulat către organele de stat abilitate, cerere de înstrăinare a construcțiilor proprietate personală și au primit pentru acestea despăgubiri de 29.666 lei, situație în care sunt incidente prevederile art. 4 lit. b) alin. ultim din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât nu s-a ținut seama că dispozițiile Decretului nr. 223/1974 erau neconstituționale și contraveneau dispozițiilor art .481 C. civ. precum și Normele Convenției Europene a Drepturilor Omului cu privire la protejarea dreptului de proprietate personală.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 557/1 aprilie 2004 a respins apelul reclamanților ca nefondat, reținând că imobilul revendicat nu a fost preluat abuziv în proprietatea statului, reclamanții formulând cerere de înstrăinare către stat a construcțiilor proprietate personală în vederea plecării definitive din țară, cerere aprobată prin decizia nr. 1442 din 29 iulie 1978 a Consiliului Popular al județului Timiș, în baza Decretului nr. 223/1974 și primind cu titlu de despăgubiri suma de 29.666 lei reprezentând contravaloarea construcției. Pe cale de consecință, s-a apreciat că reclamanții și-au exprimat consimțământul expres la înstrăinarea apartamentului astfel că preluarea apartamentului nu s-a făcut în mod abuziv, motiv pentru care nu este posibilă restituirea în natură.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții la 18 mai 2004, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Reclamanții au susținut în motivarea recursului că în mod eronat instanța de apel a apreciat că preluarea de către stat nu a fost abuzivă și că s-a exprimat valabil consimțământul foștilor proprietari la momentul înstrăinării apartamentului către stat.
Totodată s-au reiterat susținerile formulate prin motivele de apel în sensul că nu s-a avut în vedere caracterul neconstituțional al dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 cât și faptul că acest act normativ contravenea dispozițiilor art. 480 și urm. C. civ. și normelor internaționale cu privire la protecția dreptului de proprietate.
La 14 octombrie 2005, Primarul Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, față de dispozițiile art. 3 și art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003.
Recursul este fondat.
Obiectul acțiunii îl constituie anularea dispoziției emise de Primarul Municipiului Timișoara nr. 1459 din 6 august 2003 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentului nr. 24 din Timișoara, cu motivarea că preluarea în patrimoniul statului nu a fost abuzivă.
Decizia recurată este motivată prin existența unei cereri de înstrăinare a imobilului formulată de către reclamanți și primirea de despăgubiri. Deși se reține că temeiul trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului îl constituie Decretul nr. 223/1974, instanța de apel consideră în mod eronat, că înstrăinarea s-a făcut cu consimțământul reclamanților, în mod liber și deci, preluarea în patrimoniul statului nu a fost abuzivă.
în realitate, înstrăinarea către stat s-a făcut în baza unui act normativ, Decretul nr. 223/1974, care nu lăsa solicitantului plecării din țară o altă variantă decât predarea către stat, cu plata unei despăgubiri modice, stabilite de cumpărător.
Pe de altă parte înstrăinarea către stat constituia o condiție esențială pentru eliberarea pașaportului de plecare din țară, voința proprietarului fiind, în mod evident, viciată.
Faptul că preluarea în proprietatea statului a fost abuzivă rezultă totodată și din caracterul neconstituțional al dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 în raport cu art. 36 din Constituția din 1965, potrivit căruia dreptul de proprietate era ocrotit de lege.
De asemenea se va reține că dispozițiile actului normativ menționat contraveneau dispozițiilor art. 481 C. civ., ca lege organică, care statuează că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și printr-o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Față de aceste considerente și acționând că sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților, a casat decizia recurată și sentința civilă nr. 41 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiș.
Ținând seama de dispozițiile art. 314 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația reclamanților și a anulat dispoziția nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timișoara.
Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul la restituirea în natură către reclamanți, a apartamentului nr. 24, situat în Timișoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6952/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8094/2005. Civil → |
|---|
