ICCJ. Decizia nr. 8151/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8151
Dosar nr. 9166/2005
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 26 august 2004, reclamanţii T.C. şi T.O. au contestat dispoziţia nr. 1.925 din 23 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Câmpina, ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivarea contestaţiei, reclamanţii au arătat că, prin notificările înregistrate la Primăria Câmpina sub nr. 80N din 7 februarie 2002 şi nr. 212 din 31 ianuarie 2002, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, sub formă de despăgubiri, pentru imobilul din Câmpina, ce a aparţinut autorului lor T.I. şi a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 224/1951. Cererea le-a fost respinsă prin dispoziţia menţionată, invocându-se că nu au făcut dovada preluării abuzive de către stat.
Reclamanţii au mai arătat în cuprinsul contestaţiei, că tatăl lor, T.I. a fost evacuat în anul 1951 din imobilul ce avea destinaţie de restaurant, iar ulterior, în sediul acestuia a funcţionat o unitate de alimentaţie publică până în anul 1971, când a fost demolat pentru resistematizarea zonei.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 110 din 31 ianuarie 2005, a admis contestaţia şi a anulat Decizia nr. 1.925 din 23 iulie 2004, constatând dreptul petenţilor la despăgubiri pentru imobil, calculate potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului în litigiu, precum şi dovada calităţii de succesori, iar potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent care vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii sau despăgubiri băneşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Câmpina, formulând două motive de apel: instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în cauză, deoarece imobilul în litigiu a fost preluat în baza Decretului nr. 224/1951, iar contestatorii nu au dovedit că neplata impozitului datorat de autorul lor s-a făcut din motive independente, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. d) din lege; instanţa nu a ţinut cont de obiecţiunile la raportul de expertiză administrat în cauză, construcţia fiind supraevaluată, iar calculul valorii acesteia s-a făcut fără a se ţine seama de normele impuse de legiuitor în această materie.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 557 din 25 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul, reţinând că, instanţa de fond a stabilit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, la dosar fiind depus procesul-verbal de sechestru nr. 22/1952, în care este consemnată declaraţia autorului reclamanţilor, din care reiese că nu are posibilitatea de a plăti impozitul stabilit, fiind exagerat de mare faţă de puterile de plată. Cu privire la cea de-a doua critică formulată, s-a arătat în considerentele deciziei că, aceasta nu este fondată, întrucât instanţa nu a omologat concluziile raportului de expertiză construcţii în privinţa valorii imobilului, rezumându-se la a constata dreptul petenţilor de a beneficia de despăgubiri pentru imobil, calculate conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, calculul urmând a fi efectuat ulterior rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului pârâtul, reiterând motivele invocate în apel şi indicând ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, sunt considerate imobile preluate în mod abuziv, în sensul legii, imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului, în baza unei hotărâri judecătoreşti, în perioada 1945-1989.
În speţă, contestatorii au dovedit cu probatoriul administrat în cauză că imobilului ce a aparţinut antecesorului lor, îi sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate, preluarea acestuia fiind abuzivă în înţelesul legii.
Astfel, în procesul-verbal de sechestru nr. 22 din 21 iulie 1952, este consemnat că T.I., proprietarul imobilului situat în Câmpina, str. Republicii nr. 16, a făcut observaţii în legătură cu întocmirea acestui înscris, respectiv că nu poate face faţă plăţii, deoarece i s-a stabilit un impozit exagerat de mare faţă de puterile de plată (fila 31 din dos. nr. 5637/2004 al Tribunalului Prahova). De asemenea, din analizarea şi coroborarea celorlalte acte întocmite de reprezentanţii autorităţilor statului la momentul preluării imobilului, aflate la dosarul cauzei, rezultă că procedura de sechestrare şi vânzare a imobilului în baza Decretului nr. 224/1951, s-a desfăşurat într-un interval de timp foarte scurt:înştiinţarea de plată nr. 6434 din 30 mai 1952 (fila 32); procesul-verbal de sechestru nr. 22 din 21 iulie 1952 (fila 31); sentinţa civilă nr. 9 din 9 august 1952 a Tribunalului Popular al Raionului Câmpina (fila 35); publicaţiunea de vânzare nr. 962 din 25 august 1952 (fila 30) şi procesul verbal de vânzare la licitaţie din 27 august 1952 (fila 37).
Având în vedere probele administrate în cauză şi raportat la dispoziţiile legale incidente în speţă, apar ca neîntemeiate criticile recurentului-pârât ce privesc greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001 în cauză, pe considerentul că nu s-a probat neplata impozitelor de către autorul contestatorilor din motive independente de acesta.
Nefondat este şi motivul de recurs ce vizează efectuarea expertizei şi stabilirea valorii imobilului cu nesocotirea normelor specifice impuse de legiuitor în această materie, faţă de împrejurarea că instanţa de fond a constatat, în dispozitivul sentinţei civile nr. 110 din 31 ianuarie 2005, dreptul petenţilor la despăgubiri pentru imobilul în litigiu, calculate potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Prin urmare, sub acest aspect, instanţa s-a raportat la dispoziţiile legale aplicabile speţei, urmând ca măsurile reparatorii în echivalent ce vor fi acordate petenţilor să fie calculate cu respectarea condiţiilor şi normelor impuse de Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată.
Faţă de toate considerentele arătate, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Câmpina împotriva deciziei civile nr. 557 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8186/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8142/2005. Civil → |
|---|
