ICCJ. Decizia nr. 8186/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8186
Dosar nr. 17116/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2004 la Tribunalul Arad, contestatoarea I.E. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Cermei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 263 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primăria Cermei, acordarea de titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru imobilul conac-locuinţă situat în comuna Cermei, în prezent demolat şi cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea contestaţiei, a arătat că, familia sa a fost deposedată de proprietăţi, că nu deţine alte acte, în afara extrasului eliberat de Direcţia Judeţeană Arad a Arhivelor Naţionale, în care este descris imobilul compus din casă de locuit, dependinţe şi casă pentru salariaţi.
Intimatul Primarul comunei Cermei, prin întâmpinare a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei întrucât nu este dovedită proprietatea şi nici exproprierea imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 1 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de I.E., pentru anularea dispoziţiei nr. 263 din 26 noiembrie 2003, cu motivarea că petenta nu a produs dovezi privind dreptul de proprietate asupra imobilului.
Referitor la excepţia tardivităţii cererii, instanţa de fond a reţinut că notificarea petentei a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 263 din 26 noiembrie 2003 iar contestaţia a fost introdusă la data 10 februarie 2004 cu nesocotirea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea I.E., susţinând că acţiunea sa a fost formulată în termen legal, dovada fiind data pusă de serviciul de poştă pe plicul de expediere.
În ceea ce priveşte fondul acţiunii, contrar constatărilor primei instanţe probele dosarului fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1629 din 30 iunie 2004, a admis apelul declarat de contestatoarea I.E., a schimbat sentinţa atacată, a admis acţiunea şi în consecinţă, a anulat dispoziţia nr. 263 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primarul comunei Cermei.
A obligat pe Primarul comunei Cermei să emită o nouă dispoziţie care să conţină oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare imobilului, conac preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949, şi să plătească apelanţii suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte tardivitatea acţiunii, că dispoziţia nr. 263 din 26 noiembrie 2003 a fost atacată la data de 24 decembrie 2003 (data poştei aplicate pe plicul de expediere a acţiunii, fila 14 dosar), însă tribunalul a restituit-o contestatoarei în vederea completării ei, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ.
Acţiunea a fost din nou înregistrată la instanţă la data de 10 februarie 2004, data faţă de care tribunalul în mod greşit a apreciat ca tardivă acţiunea.
Pe fond, instanţa de apel a reţinut că soluţia atacată este greşită, întrucât prin adresa nr. C40 din 2 februarie 2004 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Arad (fila 45), adresa nr. 10563 din 29 septembrie 1959 a fostului Sfat Popular al Raionului Arad (fila 18) şi adresa nr. C68 din 11 aprilie 2000 a Arhivelor Naţionale Arad (fila 29) din a căror coroborare rezultă că F.I. a fost proprietarul unităţii imobiliare ce cuprindea: casă de locuit pentru proprietar, o casă de locuit pentru salariaţi, dependinţe, grajduri, magazii şi cocini.
Aceleaşi acte dovedesc, că în baza Decretului nr. 83/1949 proprietatea lui F.I. şi a familiei sale a fost expropriată cu titlu gratuit, iar ca sancţiune, familia a fost dislocată, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu în Deva.
A mai reţinut că Decretul nr. 83/1949 privit prin prisma art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 este un titlu nevalabil întrucât dispoziţiile sale contraveneau Constituţiei din anul 1948 sub imperiul căreia a fost adoptat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul comunei Cermei, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut în esenţă, tardivitatea introducerii contestaţiei, depăşirea termenului pentru depunerea actelor doveditoare şi rezervele în ceea ce priveşte identitatea imobilului şi a dreptului proprietate asupra acestuia.
Recursul nu este întemeiat.
La stabilirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiuni, instanţa are în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată.
În speţă, acţiunea a fost promovată la data de 24 decembrie 2003, data poştei aplicate pe plicul de expediere a acţiunii (fila 14 dosar fond).
Cu adresa nr. 4/7/D din 6 ianuarie 2004, Tribunalul Arad a restituit cererea de chemare în judecată pentru a o formula în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor impuse de prevederile art. 112-114 şi art. 1551 C. proc. civ.
Procedând în acest mod, instanţa de fond, a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 114 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, reînregistrarea ulterioară a acţiunii la 10 februarie 2004, nu-i poate fi imputabilă contestatoarei, cum de altfel a reţinut şi instanţa de apel.
Nefondată este şi critica referitoare la actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate, prin aceştia înţelegându-se înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate şi care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
În speţă, adresa nr. 10563 din 29 septembrie 1959 a fostului Sfat Popular Ineu, prin care se solicită efectuarea operaţiunilor de C.F. privitoare la expropriere, adresele nr. C 68 din 11 aprilie 2000 şi nr. C 40 din 2 februarie 2004 ale Direcţiei judeţene Arad a Arhivelor Naţionale, din care rezultă că în situaţia proprietăţilor moşiereşti din judeţul Arad, expropriate conform Decretului nr. 83/1949 la poziţia 27 apare înscrisă proprietatea antecesorului F.I. din Cermei, constând în conac cu 8 încăperi, respectiv casa de locuit pentru moşier, compusă din 4 camere şi 2 dependinţe, casă de locuit pentru salariaţi, compusă din 3 corpuri de clădiri, constituie acte juridice ce permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
În completarea acestui probatoriu, este şi adresa nr. I 1418 din 2 septembrie 1993, eliberată de Ministerul Justiţiei, Direcţia Instanţelor Militare, din care rezultă că familia contestatoarei a fost dislocată la data de 2 martie 1949 din localitatea Cermei, fixându-se domiciliu obligatoriu în Deva, restricţie ridicată la 9 august 1963.
Faţă de aceste considerente, recursul pârâtului este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Primarul comunei Cermei împotriva deciziei nr. 1629 din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8177/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8151/2005. Civil → |
|---|
