ICCJ. Decizia nr. 8194/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8194
Dosar nr. 9054/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 februarie 2004 la Judecătoria Timişoara, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să-i oblige pe aceştia din urmă la a răspunde complet notificării, ce a remis-o în temeiul şi în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, că pârâta de rang 1 prin reprezentantul său legal, pârâtul de rang 2, s-a rezumat la a însera în cuprinsul notificării, doar soluţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului şi respectiv dispoziţia de trimitere a dosarului Prefecturii Timişoara, spre competentă soluţionare în vederea acordării despăgubirilor, iar nu şi oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului solicitat.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 1790 din 26 februarie 2004, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, cu motivarea că potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, această instanţă are competenţa de o soluţiona.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş formând obiectul dosarului nr. 4717/C/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1430/P.I. din 22 noiembrie 2004 Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamanta F.M., a obligat pârâtul de rang 2, Primarul Municipiului Timişoara să răspundă complet notificării ce a fost expediată pârâtei de rang 2 Primăriei Municipiului Timişoara, în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a se conforma imperativului alin. (1) al art. 24 din aceeaşi Lege nr. 10/2001 şi a însera în corpul dispoziţiei nr. 1175 din 17 octombrie 2002, în fondul procedurii necontencioase reglementată de Legea nr. 10/2001, pe seama celui din urmă, oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului solicitat estimată, pe calea notificării, a se situa la nivelul sumei de 50.000 EURO.
Pentru a hotărâri astfel, a reţinut, în esenţă, că potrivit alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 10/2001 că „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului".
Or, pârâţii s-au limitat la a dispune, pe calea actului dat, să trimită dosarul Prefecturii Timiş, în vederea acordării despăgubirilor băneşti, în absenţa din corpul dispoziţiei, a ofertei de acordare a despăgubirilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, susţinând că Primăria Municipiului Timişoara nu are calitate procesuală pasivă ci doar Primarul sau Consiliul Local şi că nu este necesară emiterea unei noi dispoziţii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1055 din 28 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâţilor, cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privitoare la emiterea unei oferte de despăgubiri, prin echivalent, situaţie de natură să tergiverseze soluţionarea cererii reclamantei.
Împotriva acestei decizii, pârâţii au declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că prin dispoziţia nr. 1175 din 17 octombrie 2002 s-a stabilit valoarea estimativă a apartamentului în suma de 50.000 EURO, astfel că nu mai era necesară emiterea unei noi dispoziţii.
Au mai susţinut că, în situaţia în care persoana îndreptăţită optează pentru despăgubiri băneşti, notificarea se adresează Prefecturii în a cărei rază se află imobilul preluat, iar potrivit art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001, primarul notificat are obligaţia de a o înainta unităţii competente. Au mai solicitat suspendarea executării deciziei până la soluţionarea prezentului recurs.
Recursul nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptăţite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoarei valorii imobilului.
Făcând o aplicare şi interpretare greşită a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, critica pârâţilor nu poate fi primită sub acest aspect.
Faptul că, dosarul a fost înaintat Prefecturii Timiş, pentru soluţionarea cererii de acordare a despăgubirilor băneşti, nu suplineşte obligaţia pârâtului Primarul Municipiului Timişoara, de a se conforma dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cum de altfel au statuat ambele instanţe.
În consecinţă, recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
Va respinge ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a deciziei atacate, formulată de pârâţii de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1055 din 28 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a deciziei atacate, formulate de pârâţii de mai sus
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8224/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 821/2005. Civil → |
|---|
