ICCJ. Decizia nr. 829/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 829.
Dosar nr.9049/1/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2001, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, reclamanta B.M.A. a contestat Decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 emisă de Universitatea din Craiova, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului casă de locuit cu 4 camere şi teren aferent în suprafaţă de 3000 mp, situat în Craiova.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, imobilul construcţie şi teren făcea parte dintr-o suprafaţă totală de 4,25 ha teren plantat cu vie nobilă, ce a fost preluat la data de 13 aprilie 1959, în baza Decretului nr. 115/1959, de la antecesorii săi G.A. şi G.C., proprietari ai întregului imobil.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 398 din 19 septembrie 2003, a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 şi a dispus restituirea în natură a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar imobilul nu serveşte unei activităţi de interes obştesc care să justifice încadrarea sa în dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi exceptarea sa de la restituirea în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, susţinând că, imobilul este folosit în exclusivitate ca laborator viticol, încadrându-se în dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Totodată, imobilul este situat in mijlocul unei plantaţii de 166 ha de vie, ceea ce îi conferă o afectaţiune specială pentru cercetare în domeniul învăţământului viticol şi a fost inclus pe lista imobilelor ce urmează a fi emisă de Guvernul României, ca fiind imobile excluse de la retrocedarea în natură şi pentru care se vor acorda foştilor proprietari, măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 448 din 12 decembrie 2003 a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza pentru rejudecare, dispunând completarea probatoriului administrat în speţă.
Ulterior, prin Decizia nr. 3300 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 şi a stabilit valoarea de expertiză a imobilului solicitat la suma de 1.250.145.886 lei, în raport de care vor fi stabilite măsurile reparatorii prin echivalent, conform HG nr. 498/2003.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, în raport de plasament şi de dotare, imobilul în litigiu este folosit pentru o activitate de interes obştesc, respectiv pentru practica studenţilor Facultăţii de Agronomie şi Horticultură, pentru plantaţii şi culturi şi, prin urmare, se încadrează în imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi este exceptat de la restituire, fiind ocupat de o unitate bugetară de învăţământ.
Mai mult, în urma demersurilor pârâtei, imobilul a fost inclus pe lista imobilelor ce sunt necesare derulării activităţii instructiv educative, întocmită de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi înaintată Guvernului României, Autorităţii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut, în motivarea hotărârii, că reclamanta a solicitat prin acţiunea introductivă, în subsidiar, restituirea prin echivalent, dacă restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, iar, în speţă, faţă de afectaţiunea imobilului, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, adică urmează a se acorda una din măsurile reparatorii prin echivalent, la opţiunea persoanei îndreptăţite.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamanta B.M.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a imobilului şi susţinând, în esenţă, că acesta nu se încadrează în dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, nefiind folosit în exclusivitate pentru plantaţie şi culturi şi nici pentru practica studenţilor Facultăţii de Agronomie şi Horticultură.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 şi republicată, imobilele cu destinaţia arătată în Anexa nr. 2 lit. a) din lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social-culturale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cu obligaţia de a le menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 şi 4 din Anexa nr. 2 lit. a) sau, respectiv, de până la 5 ani, pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din Anexa nr. 2 lit. a).
La pct. 1 din Anexa nr. 2 lit. a) sunt prevăzute imobilele ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat, grădiniţe, şcoli, licee, colegii, şcoli profesionale, şcoli postliceale, instituţii de învăţământ superior.
În cauza de faţă, imobilul aflat în litigiu aparţine unei instituţii de învăţământ superior din sistemul de stat, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată.
Prin urmare, se impune restituirea în natură a imobilului către reclamantă, care şi-a dovedit calitatea de moştenitor al foştilor proprietari ai bunului şi, implicit, calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
De altfel, susţinerile pe care reclamanta le-a făcut în mod constant de-a lungul derulării procesului, în sensul că, imobilul avea destinaţia de casă de oaspeţi, au fost confirmate cu ocazia efectuării cercetării locale de către prima instanţă, care a arătat faptul că, mobilierul aflat în imobil este specific unei locuinţe, iar aparatura de laborator, constând în bunuri mobile, poate fi transportată cu uşurinţă în altă locaţie, prezenţa acesteia neducând la concluzia existenţei unei dotări tehnice specifice unui laborator ştiinţific.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis, hotărârea atacată va fi casată, cu consecinţa respingerii apelului pârâtei Universitatea din Craiova şi menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.M.A. împotriva deciziei nr. 3300 din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi respinge apelul declarat de pârâta Universitatea din Craiova împotriva sentinţei nr. 398 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8424/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 830/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
