ICCJ. Decizia nr. 8364/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8364
Dosar nr. 29159/1/2005
nr. vechi 12697/2005
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.A.L.Z. a solicitat Primăriei municipiului Craiova, pe cale de notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului teren şi construcţii situat în Craiova, judeţul Gorj.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 5733 din 23 mai 2003, prin care:
- a înaintat spre competentă rezolvare Ministerului Apărării Naţionale, UM 02517 partea din notificare având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1164,35 mp şi a clădirii situate pe acest teren cu motivarea că sunt deţinute de Parchetul militar Craiova;
- a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 547,98 mp şi construcţiei de pe acest teren, aflate în administrarea R.A.A.D.P.F.L. Craiova, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi a vocaţiei succesorale a solicitantei.
Întrucât solicitanta a decedat la 30 mai 2002, moştenitorii acesteia R.C.C. şi R.D.G. au formulat contestaţie în temeiul art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea art. 2 din dispoziţia de mai sus (referitor la respingerea cererii de restituire în natură) şi restituirea în natură a părţii din imobilul teren şi construcţii deţinut de Primăria municipiului Craiova şi aflat în administrarea R.A.A.D.P.F.L. Craiova.
În motivarea contestaţiei se susţine că întregul imobil a fost proprietatea lui N.I. şi a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 cu încălcarea art. II din acest act normativ, întrucât proprietarul N.I. era pensionar, fiind astfel exceptat de la naţionalizare, aşa încât imobilul se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, fiind preluat fără titlu valabil, situaţie în care persoana naţionalizată îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În continuare se arată că fostul proprietar N.I. a decedat la 15 ianuarie 1955, lăsând ca unic moştenitor pe soţia supravieţuitoare N.L., decedată la rându-i la 1 iunie 1976 şi care, prin testamentul autentificat sub nr. 85 din 7 ianuarie 1971, a dispus ca „toate bunurile gospodăreşti ce se vor găsi în patrimoniul meu la încetarea mea din viaţă să fie moştenite de R.A.".
În raport cu cele astfel arătate, contestatorii au susţinut că, în contra celor menţionate în dispoziţia atacată, au făcut dovada dreptului de proprietate şi a vocaţiei succesorale a autoarei lor notificatoare.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 493 din 21 noiembrie 2003, prin care a respins contestaţia, iar apelul declarat de contestatori a fost respins prin Decizia nr. 2041 din 11 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Prima instanţă a calificat testamentul invocat ca fiind un legat cu titlu universal având ca obiect bunuri mobile gospodăreşti.
Aceeaşi calificare a dat-o legatului şi instanţa de apel, înlăturând susţinerile contestatorilor din sensul că autoarea lor a fost instituită legatar universal în înţelesul art. 894 alin. (1) C. civ., astfel că are ca obiect toate bunurile (mobile şi imobile) existente în patrimoniul acesteia la data decesului ei.
Ca urmare, amândouă instanţele au hotărât că autoarea contestatorilor nu avea la data notificării calitatea de persoană îndreptăţită în condiţiile Legii nr. 10/2001 de a cere restituirea unor imobile preluate de stat de la autorul testatoarei.
Contestatorii au declarat recurs, prin care, invocând cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au cerut casarea hotărârilor şi restituirea imobilului în natură.
Dezvoltând recursul, contestatorii au susţinut că instanţele au calificat greşit testamentul, întrucât voinţa reală a testatoarei a fost de a transmite prin legat bunurile imobile, deoarece la aceeaşi dată cu autentificarea testamentului a vândut bunurile mobile pe care le avea către autoarea contestatorilor, ceea ce are semnificaţia că dacă ar fi dorit să le testeze nu le-ar fi vândut.
Definind noţiunea de „bunuri" ca fiind tot ce posedă cineva (avut, proprietate, avere, bogăţie) şi noţiunea de „gospodărie" ca fiind totalitatea bunurilor care constituie averea imobilă a unui locuitor, contestatorii au concluzionat că prin sintagma „bunuri gospodăreşti" testatoarea a avut în vedere tocmai bunurile imobile ce s-ar găsi în patrimoniul său.
Pe de altă parte, contestatorii susţin că, potrivit „arborelui genealogic şi actelor de filiaţie" depuse odată cu recursul, autoarea lor R.A.L.Z. a avut şi calitatea de moştenitoare legală ca strănepoată de fiu, astfel încât calitatea sa de persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001 rezultă atât din calitatea de legatar universal, cât şi din cea de moştenitor legal.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat.
Caracteristic legatului universal şi legatului cu titlu universal este vocaţia conferită legatarului, iar nu cantitatea bunurilor ce compun patrimoniul testatorului, adică emolumentul succesoral.
Astfel, în cazul legatului universal legatarul are vocaţie la întreaga universalitate potrivit prevederilor art. 888 C. civ., iar în cazul legatului cu titlu universal vocaţia există, conform art. 894 C. civ., asupr.
- unei fracţiuni din moştenire;
- tuturor bunurilor imobile;
- tuturor bunurilor mobile;
- unei fracţiuni din totalitatea bunurilor imobile sa.
- unei fracţiuni din totalitatea bunurilor mobile.
Aşadar, cantitatea bunurilor din patrimoniul testatoarei de la momentul instituirii legatului nu are nici o semnificaţie în definirea acelui legat, neputând fi primite astfel susţinerile din prezentul recurs referitoare la determinarea voinţei reale a testatoarei prin raportare la concomitenţa dintre legat şi actul de vânzare-cumpărare, esenţială fiind, aşa cum mai sus s-a arătat, natura vocaţiei succesorale conferite legatarei R.A. de către testatoarea N.L.
Sub acest din urmă aspect este cert că autoarei contestatorilor i s-a conferit vocaţie asupra tuturor bunurilor gospodăreşti.
Sensul noţiunii de „toate bunurile gospodăreşti" nu poate fi definit decât ca fiind acele bunuri mobile ce se găsesc în mod firesc într-o gospodărie servind la normala ei funcţionare şi exploatare.
Ca urmare, nu poate fi acceptată susţinerea din recurs potrivit căreia noţiunea de mai sus ar include imobilele care compun o gospodărie.
În raport cu cele astfel definite, legatul supus analizei nu poate fi calificat decât ca un legat cu titlu universal, prin care autoarei contestatorilor i s-a conferit vocaţie succesorală numai asupra bunurilor mobile existente în patrimoniul testatoarei la data deschiderii succesiunii acesteia, fiind exclusă vocaţia asupra bunurilor imobile.
Ca urmare, instanţele au calificat corect legatul şi, pe cale de consecinţă, au statuat pe deplin legal în sensul inexistenţei calităţii contestatorilor de persoane îndreptăţite a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul obiect al notificării.
Nu poate fi cercetată pe calea prezentului recurs secunda critică din motivul de casare invocat, referitoare la calitatea de persoane îndreptăţite ale defunctei R.A. şi, implicit, a contestatorilor, rezultată din calitatea acestora de moştenitoare/moştenitori legali ai fostului proprietar al imobilului naţionalizat.
Aceasta pentru că asemenea susţinere a fost formulată pentru prima dată în recurs, nefăcând obiectul judecăţii în primă instanţă şi în apel, iar recursul formulat omisso medio este inadmisibil potrivit prevederilor art. 294 aplicabil prin art. 316 C. proc. civ., tinzându-se la schimbarea cauzei procesului.
Faţă de toate cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de R.C.C. şi R.D.G. împotriva deciziei nr. 2041 din 11 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8335/2005. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8373/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
