ICCJ. Decizia nr. 8623/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8623
Dosar nr. 4185/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2000 la Tribunalul Neamţ, reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M a chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtei către reclamantă la plata remuneraţiei unice reprezentând drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a punctului nr. 3 din Anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizările prestaţiilor artistice muzicale fixate pe fonograme şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme începând cu 1 ianuarie 2000 şi până la soluţionarea litigiului;
- reactualizarea sumei în funcţie de indicele de inflaţie şi dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pe 12 luni pentru persoanele juridice;
- obligarea pârâtei de a obţine din partea C.R.E.D.I.D.A.M autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi de pct. 1 anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000.
- obligarea pârâtei să pună la dispoziţia C.R.E.D.I.D.A.M lista cuprinzând toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni începând cu 1 ianuarie 2000 conform dispoziţiilor prevăzute de pct. nr. 7 din Anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000.
- obligarea pârâtei să publice în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala ei hotărârea instanţei de judecată;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
Prin sentinţa civilă nr. 101 C din 14 iunie 2001 Tribunalul Neamţ a respins acţiunea şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel criticând-o pentru că:
1. a încălcat dispoziţiile art. 168 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora încuviinţarea dovezilor, a mijloacelor de dovadă şi arătarea faptelor ce trebuie dovedite se face prin încheiere.
2. nu a dat curs dispoziţiilor legale privitoare la procedura de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
3. greşit instanţa a respins acţiunea pe motiv că pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate neavând suport legal deoarece HG nr. 71/2000 care constituie temeiul legal al acţiunii a fost anulată prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 1767/2000 deşi aceasta fusese atacată cu recurs.
4. greşit instanţa a respins acţiunea pe motiv că între părţi nu există contract deoarece acţiunea nu are la bază răspunderea contractuală ci fapta ilicită a pârâtei constând în neplata remuneraţiei tocmai prin intermediul încheierii contractului.
5. greşit instanţa a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 49 din 2 iunie 2003 Curtea de Apel Bacău a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi a admis în parte acţiunea obligând pârâta să plătească reclamantei sumele de 239.691.020 lei remuneraţie reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie şi 12.229.908 lei dobânzi bancare.
Decizia Curţii de Apel Bacău a mai obligat pârâta să obţină din partea C.R.E.D.I.D.A.M autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi să pună la dispoziţia C.R.E.D.I.D.A.M. lista cuprinzând toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni începând cu 1 ianuarie 2000. A fost respins capătul de cerere privind publicarea hotărârii în mijloacele de informare în masă. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La data de 31 octombrie 2005 s-au înregistrat la registratura instanţei notele de şedinţă ale intimatei-reclamante însoţite de protocolul încheiat între cele două părţi la data de 28 septembrie 2005 şi copii ale documentelor de plată care atestă soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului născut ca urmare a neplăţii drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi datorate de către SC C.S. SRL pentru perioada 1 ianuarie 2000–30 aprilie 2005 potrivit Legii nr. 8/1996, HG nr. 71/2000, HG nr. 143/2003 şi HG nr. 119/2002.
Faţă de această situaţie prin notele de şedinţă se învederează că părţile au convenit la stingerea tuturor datoriilor pe care le avea recurenta-pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2000–30 aprilie 2005 potrivit Legii nr. 8/1996, HG nr. 71/2000, HG nr. 143/2003 şi HG nr. 119/2002.
Procesul civil este guvernat între altele de principiul disponibilităţii.
În conţinutul principiului disponibilităţii intră şi dreptul părţilor de a face acte procesuale de dispoziţie cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii sau a mijloacelor procesuale prin care se pot recunoaşte şi stabili aceste drepturi.
Aşa fiind, deoarece din notele de şedinţă întocmite de intimata-reclamantă şi din documentele ataşate rezultă că părţile au convenit stingerea tuturor datoriilor pe care le avea recurenta-pârâtă, rezultă că recursul a rămas fără obiect şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de SC C.S. SRL Roman împotriva deciziei nr. 49 din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8627/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8576/2005. Civil → |
|---|
