ICCJ. Decizia nr. 860/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 860.
Dosar nr. 8905/200.
Şedinţa de la 31 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 octombrie 1998, la Judecătoria Cluj Napoca, reclamanta L.A.E. (ulterior decedată) a chemat în judecată pe pârâtul W.I.(de asemenea ulterior decedat) solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei W.E., decedată la 20 decembrie 1996, cu ultimul domiciliu în Israel, este alcătuită doar dintr-un apartament situat în municipiul Cluj Napoca şi că reclamanta este unicul moştenitor pe baza testamentului olograf întocmit de defunctă, instanţa urmând să dispună predarea succesiunii.
Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea nr. 8381 din 1 octombrie 1999, a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că această din urmă instanţă este competentă, în temeiul art. 155 din Legea nr. 105/1992, întrucât, în cauză, nu s-a putut stabili care dintre instanţele române este îndreptăţită.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4408 din 9 mai 2005, la cinci ani şi şase luni după înregistrarea dosarului, a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca şi constatând ivit un conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, va stabili că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti este competentă să judece pricina.
Ambele instanţe au motivat corect că a fost dedus judecăţii un litigiu în materie de moştenire, de competenţa instanţelor judecătoreşti române.
Singurul bun care face parte din masa succesorală este un imobil situat în România, iar ultimul domiciliu al defunctei a fost în Israel. Ca atare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, potrivit cărora, în cazul în care instanţele române sunt competente, dar nu se poate stabili care dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti sau la Tribunalul Bucureşti.
Potrivit regulilor de competenţă materială, în raport cu valoarea imobilului aflat în litigiu, judecătoria este competentă să judece pricina în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii L.V., L.A., L.T. şi L.G. în contradictoriu cu pârâtul W.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5994/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8541/2005. Civil → |
|---|
