ICCJ. Decizia nr. 8712/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, F. Dolj a solicitat SC P. SA restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 2560 mp situat în Craiova, județul Dolj și acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 2,5 miliarde lei în echivalentul unor construcții situate pe terenul de mai sus, actualizate la data plății efective în raport de indicele de inflație.
Motivând cererea, solicitanta a susținut că a dobândit imobilul teren și construcție prin actul de donație nr. 200 din 5 iulie 1963 și a fost expropriată fără plată prin Decretul nr. 396 din 30 aprilie 1969 în scopul construirii Autogării Craiova, construcțiile fiind demolate ulterior exproprierii, iar terenul este liber în prezent.
SC P. SA a emis dispoziția nr. 1095/1 din 1 august 2001, prin care a respins cererea de restituire în natură și cererea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, comunicând solicitantei, cu adresa nr. 1114 din 10 august 2001, că nu poate restitui imobilul în natură întrucât a fost realizat obiectivul exproprierii și nu-i poate acorda nici despăgubiri, care trebuie stabilite de Prefectura Județului Dolj, unitatea notificată fiind privatizată.
F. Dolj a formulat contestație la data de 12 septembrie 2001, prin care a cerut obligarea SC P. SA la restituirea în natură a terenului liber și despăgubiri bănești pentru diferența de teren și pentru construcțiile demolate, susținând că refuzul societății notificate încalcă reglementările art. 24 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
La 3 octombrie 2002 și la 27 februarie 2003, contestatoarea a introdus în cauză A.P.A.P.S. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice spre a fi obligați la acordarea măsurilor în echivalent cerute, SC F. SRL Craiova și SC A. SRL Craiova în calitate de acționare la SC P. SA Craiova.
Contestația astfel formulată a fost respinsă prin sentința nr. 253 din 15 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 426 din 8 decembrie 2003, prin care a admis apelul declarat de F. Dolj, a anulat sentința primei instanțe și, evocând fondul, a admis acțiunea introdusă de F. Dolj, a anulat dispoziția emisă de SC P. SA și, în contradictoriu cu A.P.A.P.S., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, SC F. SRL Craiova și S.C. A. SRL Craiova, a constatat că F. Dolj are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 4.147.807.000 lei potrivit expertizei ing. I.T.
Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei de mai sus că imobilul nu poate fi restituit în natură și a stabilit că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 36 și art. 40 din Legea nr. 10/2001, astfel încât a constatat valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent în funcție de valorile terenului și construcției stabilite prin expertiză.
Decizia instanței de apel a fost atacată prin recursuri de sine stătătoare de către F. Dolj, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, A.V.A.S., SC P. SA Craiova, SC F. S.A. Craiova și SC A. S.A. Craiova.
F. Dolj a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că instanța de apel nu a precizat entitatea obligată la măsurile reparatorii, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul obligării entității deținătoare a imobilului la acordarea măsurilor reparatorii.
Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca mandatar D.G.F.P. Dolj, a invocat același caz de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a anulat greșit sentința primei instanțe, fără a arăta motivul de nulitate a acesteia, încălcând astfel dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., iar cu prilejul evocării fondului a săvârșit mai multe greșeli, astfel:
- a încălcat dispozițiile art. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, neobservând că F. Dolj face parte din categoria persoanelor juridice enumerate în acest text normativ ca fiind lipsite de calitatea de persoane îndreptățite, nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001;
- a ignorat dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea trebuie adresată A.V.A.S.;
- a stabilit greșit cuantumul despăgubirilor potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, încălcând astfel Ordinul B.N.R. nr. 4/24555, care completează Legea nr. 10/2001 și stabilește criteriile de calcul ale despăgubirilor datorate persoanei îndreptățite.
Pentru cele expuse, a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
A.V.A.S. (fosta A.P.A.P.S., la data declarării recursului) a solicitat modificarea deciziei nr. 426 din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova și păstrarea sentinței nr. 253 din 15 mai 2003 a Tribunalului Dolj pentru cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., scop în care a susținut că instanța de apel a încălcat prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990,art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, O.U.G. nr. 296/2000 modificată prin Legea nr. 225/2001, acte normative care prevăd că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauzele în care imobilele în litigiu se află în patrimoniul societăților comerciale privatizate, deoarece nu este proprietarul acestora, fiind doar acționar în numele statului, vânzând în procesul de privatizare numai acțiunile deținute de stat și nu înseși activele.
SC P. SA Craiova a cerut casarea hotărârii atacate și păstrarea sentinței primei instanțe, fără a încadra în drept motivarea în fapt a recursului, potrivit căreia decizia instanței de apel se bazează pe o greșeală gravă de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, este rezultatul încălcării art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora F. Dolj trebuia să adreseze notificarea instituției publice care a efectuat privatizarea, iar instanța de apel nu a prevăzut care sunt măsurile reparatorii și nici de către cine vor fi acordate.
Aceeași cerere de casare a hotărârilor din apel și păstrarea sentinței primei instanțe face și obiectul recursurilor declarate de SC F. SRL și A. SRL, recursuri motivate numai în fapt în sensul că recurentele nu au calitate procesuală pasivă întrucât sunt numai acționare ale SC P. SA Craiova.
Ulterior declarării recursurilor descrise, anume la 24 iulie 2004, SC F. SRL și A. SRL au fost absorbite de SC P. SA Craiova, în ședința publică de la 14 octombrie 2004 înalta Curte de Casație și Justiție luând act de această împrejurare și de declarația SC P. SA Craiova că își însușește recursurile declarate de societățile absorbite.
Recursurile nu sunt fondate.
Situația de fapt care a generat litigiul de față, stabilită de către instanța de apel, este următoarea:
F. Dolj a avut în proprietate un teren în valoare actuală de 3.848.730.000 lei și o construcție în valoare actuală de 299.077.000 lei, imobile care au fost expropriate prin Decretul nr. 396 din 30 aprilie 1969.
Construcția a fost demolată, iar terenul a fost folosit integral potrivit scopului exproprierii, fiind dat în administrarea fostei Direcții Generale de Transporturi Craiova, de la care a fost transmis în patrimoniul SC P. SA Craiova potrivit prevederilor Legii nr. 15/1990, acționar majoritar fiind Statul Român.
în cadrul procesului de privatizare, acționarul majoritar a vândut prin fostul Fond al Proprietății de Stat 52,26 % din capitalul social către S.C. A. SRL și 41,79 % către SC F. SRL, diferența de 5,95 % din capitalul social fiind deținută de alți acționari persoane fizice și juridice.
La 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și în prezent terenul se afla și se află în patrimoniul SC P. SA Craiova.
Critica din recursul SC P. SA Craiova referitoare la greșita stabilire a situației de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate este inadmisibilă, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de casare reglementate prin art. 304 C. proc. civ.
în raport cu situația de fapt descrisă, fostul proprietar expropriat F. Dolj are calitate de persoană îndreptățită în sensul art.3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, făcând parte din categoria persoanelor juridice proprietare ale imobilelor preluate de stat, care și-a continuat neîntrerupt activitatea ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a acestei legi și neîncadrându-se în categoria celor excluse de la beneficiul legii prin alin. (2) al art. 3 introdus prin art. I pct. 1 al O.U.G. nr. 184/2002.
Ca urmare, este nefondată susținerea contrară din recursul Statului Român.
Fiind astfel persoană îndreptățită, F. Dolj are beneficiul prevederilor art. 11 alin. (4), (5), (6) și (8) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul în care lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil și constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite, iar valoarea imobilelor expropriate se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii și se actualizează cu indicele inflației la data plății efective (în cazul construcțiilor demolate) sau potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (în cazul terenurilor).
Cum în speță persoana îndreptățită nu a optat pentru una din măsurile reparatorii prevăzute de lege, în mod legal instanța de apel s-a limitat la a le indica și la a stabili valoarea acestora, urmând ca hotărârea să fie executată în funcție de opțiune, fie de unitatea deținătoare în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii, fie, în cazul celorlalte măsuri, de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de A.V.A.S. în condițiile art. 34 din Legea nr. 10/2001, așa cum erau în vigoare la data soluționării apelului, ceea ce a justificat darea hotărârii în contradictoriu și cu aceste părți.
Ulterior, dispozițiile art. 34 și art. 35 din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate prin Titlul VII art. 33 din Legea nr. 247/2005, urmând ca valorificarea drepturilor cuvenite F. Dolj să aibă loc potrivit procedurilor instituite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că toate criticile de nelegalitate din recursurile de față, altele decât cele deja analizate, sunt evident nefondate.
Esențial este, așa cum s-a arătat, că instanța de apel a soluționat cauza în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
Pentru toate cele ce preced și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8715/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8686/2005. Civil → |
|---|
