ICCJ. Decizia nr. 8724/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă din 1 februarie 2000, precizată la 27 martie 2000, reclamanții C.D. și I.S., moștenitori ai defuncților C.G. și C.F., au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al municipiului Craiova și RA A.D.P.F.L. Dolj pentru a fi obligați să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 693 mp situat în Craiova, județul Dolj, susținând că a fost preluat de către stat fără titlu din proprietatea autorilor lor.
Calificând acțiunea ca fiind în revendicare și aparținând dreptului comun, Judecătoria Craiova a examinat-o prin prisma prevederilor Legii nr. 213/1998, cadru procesual în care a constatat că, din terenul revendicat, suprafața de 483 mp are utilizarea de cimitir, iar suprafața de 138 mp constituie curtea unei case de copii, astfel încât fac parte din domeniul public.
Ca urmare, acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1430 din 7 februarie 2001 pronunțată de Judecătoria Craiova.
Prin decizia civilă nr. 2231 din 20 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7141 din 3 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost anulată sentința primei instanțe, iar cauza a fost reținută de Tribunalul Dolj spre rejudecare în primă instanță.
S-a statuat că terenul în litigiu face parte dintr-un grup de terenuri în suprafață totală de 25.000 mp care a fost expropriat în vederea construirii "Casei Copilului", după care s-a constatat că pentru scopul enunțat nu este necesară întreaga suprafață expropriată, diferența de 7.000 mp fiind transferată cimitirului Ungureni, astfel că procesul are ca obiect o cerere în materie de expropriere din competența de soluționare în primă instanță a tribunalului.
Rejudecând pricina în primă instanță, Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 33 din 2 februarie 2004, prin care a respins "acțiunea formulată de reclamanții C.D. și I.S. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor București, Consiliul Local Craiova și RA A.D.P.F.L. Craiova".
Ca situație de fapt, tribunalul a reținut că terenul are suprafața de 693 mp, a constituit proprietatea autorilor reclamanților, a fost expropriat în anul 1961 în vederea construirii Casei Copilului Craiova, care s-a și edificat, fiind în prezent ocupat de detalii de sistematizare în sensul că este ocupat de construcția propriu zisă a leagănului de copii, precum și de căi de acces betonate și spații verzi aferente.
în drept, aceeași instanță a constatat că, realizându-se scopul exproprierii, dreptul de proprietate a fost transferat expropriatorului, iar reclamanții nu fac nici dovada dreptului lor de proprietate și nici cea a calității pârâților de posesori neproprietari, astfel că sunt incidente prevederile art. 480 C. civ.
Declarând apel, reclamanții au susținut, printre altele, că greșit s-a reținut în primă instanță existența actului de expropriere, deoarece înscrisul depus ca dovadă în acest scop nu are antet, număr, dată și semnătură, iar celelalte înscrisuri dovedesc numai intenția de expropriere care nu a fost finalizată, precum și că greșit s-a constatat că terenul aferent leagănului de copii cuprinde terenul în litigiu, expertiza avută în vedere ignorând planul de construcție pus la dispoziție de Direcția Arhivelor Naționale și raportul de expertiză tehnică întocmit în faza de judecată parcursă la Judecătoria Craiova.
Cu referire la aceste critici, Curtea de Apel Craiova a stabilit că sunt nefondate, actul de expropriere producând efecte chiar dacă nu are număr, fiind lipsit de forță probantă raportul de expertiză încuviințat de o instanță necompetentă material, iar raportul de expertiză ordonat de tribunal în primă instanță confirmă situația de fapt așa cum a fost reținută de tribunal.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul ca nefondat prin decizia nr. 1207 din 17 mai 2004.
Reclamanții C.D. și I.S. au declarat recurs, dezvoltându-l numai în fapt în sensul că instanța de apel a calificat greșit un proiect de expropriere ca fiind un veritabil act de expropriere și în sensul că nu s-a preocupat pentru a stabili fără echivoc folosința actuală a terenului în litigiu, pentru că în realitate acest teren este cuprins în suprafața totală de 17.000 mp preluată de pârâta RA A.D.P.F.L. pentru extinderea cimitirului Ungureni.
Recursul este întemeiat.
Deși s-a creat un dubiu major în privința modului în care terenul a fost preluat de către stat, lipsind de la dosar însuși actul de expropriere, iar instanțele din al doilea ciclu procesual declarând existența exproprierii doar pe baza unor înscrisuri care pot fi interpretate și în sensul susținut de reclamanți, adică având valoare numai de proiect de expropriere, nu se mai poate pune în discuție faptul exproprierii în scopul construirii Casei Copilului Craiova decât încălcând autoritatea lucrului judecat dată de decizia civilă nr. 2231 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Dolj rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7141 din 3 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, ceea ce este inadmisibil.
în aceste condiții, instanțele din cel de al doilea ciclu procesual aveau obligația de a soluționa cererea reclamanților ca fiind o acțiune în retrocedare având ca temei de drept prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, iar nu prin prisma prevederilor art. 480 C. civ., cum greșit au procedat.
în raport cu atare temei de drept, instanțele aveau obligația de a verifica pe bază de probe concludente dacă terenul expropriat pentru construirea acelei case de copii a fost utilizat total sau parțial potrivit scopului exproprierii.
Ori, instanțele au dat deplină și exclusivă eficiență raportului de expertiză întocmit în al doilea ciclu procesual de către ing. D.I.V., neobservând că acesta conține numai concluzii, fără a arăta în concret procedeul care le-a determinat, având astfel simplă valoare de afirmații lipsite de suport științific.
De asemenea, deși reclamanții au formulat în scris obiecțiuni la acest raport de expertiză, tribunalul le-a respins fără a motiva în nici un fel măsura luată.
Aceasta în condițiile în care, deși administrată în fața unei instanțe necompetente, la dosar s-a aflat și o altă expertiză prin care se constata că numai parte din terenul în litigiu era aferent Casei de copii, altă parte fiind utilizată de cimitirul Ungureni.
Ca urmare, instanțele nu au fost preocupate să lămurească pe deplin situația de fapt, în raport cu care să se facă aplicarea corectă a legii.
Asemenea situație împiedică instanța de recurs să exercite controlul judiciar, dat fiind că, potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin lămurite.
Pentru toate cele ce preced, recursul a fost admis, decizia din apel a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care se va preocupa să lămurească pe deplin situația de fapt prin încuviințarea oricăror probe pe care le va găsi concludente (înscrisuri, o nouă expertiză tehnică etc.), rezolvând și susținerile părților referitoare la starea de fapt, urmând a soluționa pricina prin prisma art. 35 din Legea nr. 33/1994.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8721/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8718/2005. Civil → |
|---|
