ICCJ. Decizia nr. 8720/2005. Civil
| Comentarii |
|
Pe cale de notificări formulate în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, D.G. și D.L. au solicitat Primăriei comunei Dofteana, județul Bacău, restituirea în natură a unui teren intravilan în suprafață de 140 mp la 6 septembrie 2001 și a unui teren în suprafață de 145 mp la 8 februarie 2002.
Primarul comunei Dofteana a emis dispoziția nr. 376 din 28 august 2003, prin care a respins cererea cu motivarea că solicitanții nu au depus acte doveditoare din care să rezulte dreptul lor de proprietate și preluarea abuzivă de către stat.
Prin contestația din 25 septembrie 2003, solicitanții au cerut anularea dispoziției și restituirea în natură a terenului de 160 mp, motivând că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, iar preluarea terenului de către stat este de notorietate locală și este confirmată de însăși primăria notificată care a permis contestatorilor și fiului lor să-l folosească pentru desfășurarea unei activități comerciale.
Contestația de mai sus a format dosarul nr. 8616/2003 pe rolul Tribunalului Bacău.
Separat de cele arătate, D.G. a cerut Prefecturii județului Bacău, prin petiție, retrocedarea unui teren fâneață în suprafață de 16 prăjini, situat în punctul "Groapa lui Bucur" din comuna Dofteana, județul Bacău.
Cu adresa nr. 104975 din 15 octombrie 2003, Prefectura județului Bacău a comunicat petentului că din conținutul petiției rezultă că a "pierdut deja un proces la Judecătoria municipiului Onești" prin care a revendicat terenul, iar notificarea depusă la Primăria comunei Dofteana fost soluționată prin dispoziția nr. 376 din 28 august 2003.
D.G. a formulat contestație la data de 30 octombrie 2003 solicitând anularea adresei de mai sus și restituirea în natură a terenului de 16 prăjini (0,28 ha), motivând că Primăria comunei Dofteana i-a comunicat prin adresa nr. 4005 din 27 octombrie 2003 că figurează înscris cu terenul în cauză, fără specificarea vecinilor, în registrul agricol la poziția de rol nr. 16 V 018 a satului Dofteana.
Această contestație a format dosarul aceleiași instanțe sub nr. 9297/2003, care, la data de 19 noiembrie 2003, a fost conexat la dosarul nr. 8616/2003.
Contestațiile conexe descrise au fost respinse ca nefondate prin sentința civilă nr. 622 din 19 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă.
Tribunalul a reținut că dispoziția nr. 376 din 28 august 2003 emisă de Primarul comunei Dofteana este temeinică și legală în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât contestatorii nu au depus până la data de 1 iulie 2003 acte doveditoare ale dreptului de proprietate pretins și ale preluării abuzive a terenului de către stat, iar prin decizia civilă nr. 760 din 7 mai 2002 a Tribunalului Bacău a fost respinsă acțiunea contestatorilor prin care au cerut să se constate că au dobândit drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 140 mp, care a făcut obiectul notificării ulterioare având ca temei al cererii de restituire în natură tocmai uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății.
A mai reținut tribunalul că numai prin contestație au susținut contestatorii că terenul are suprafața de 160 mp și că aceștia sunt într-o confuzie afirmând că dispoziția atacată privește și terenul de 16 prăjini (0,28 ha), în realitate ei cerând prin notificare numai terenul de 140 mp.
Apelul declarat de contestatori a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 203 din 3 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel, secția civilă.
Instanța de apel a reținut că, deși au formulat cele două contestații conexate, contestatorii au notificat primăria numai pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 140 mp, nu și pentru terenul de 16 prăjini (0,28 ha), iar dispoziția emisă de primar este legală pentru că, într-adevăr, contestatorii nu au depus actele doveditoare privind dreptul de proprietate asupra terenului și privind preluarea terenului de către stat, împrejurări atestate de încercarea contestatorilor de a-și preconstitui titlu pentru teren, relevantă fiind în acest sens decizia civilă nr. 766 din 7 mai 2001.
Cu privire la terenul de 16 prăjini, aceeași instanță a stabilit că nu a făcut obiectul notificării, adeverințele emise de primărie atestând că D.G. este înscris în registrul agricol, astfel că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, contestatorii fiind într-o confuzie "voită se pare", potrivit susținerilor intimatei, contestatorii judecându-se "se pare" cu alt cetățean asupra proprietății acestuia.
Contestatorii D.G. și D.L. au declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia arată că motivarea hotărârii atacate este contradictorie și străină de natura cauzei.
Recursul este întemeiat.
într-adevăr, instanța de apel, referindu-se la terenul obiect al notificărilor din 6 septembrie 2001 și din 8 februarie 2002, s-a limitat la a lua act că D.G. și D.L. nu au făcut dovada că ei sau autorii lor au fost proprietarii terenului, iar acesta a fost preluat de stat, statuând în consecință că nu au beneficiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, mai ales că au încercat anterior, fără a reuși, să-și preconstituie titlu asupra terenului pe cale judecătorească izvorând din uzucapiune.
Asemenea rezolvare este pur formală, instanța de apel neobservând că prin contestația dedusă judecății, contestatorii au susținut că terenul în litigiu a fost primit zestre cu ocazia căsătoriei de la părinții săi, considerând că este suficient, ca dovadă a dreptului de proprietate, faptul că au stăpânit terenul timp de peste 30 de ani.
în raport cu asemenea susținere, instanțele aveau obligația de a manifesta rol activ în sensul de a cere contestatorilor să depună titlul de proprietate al lui L.V. (ori să-l solicite de la Arhivele Statului în cazul în care nu-l dețineau), să facă dovada transmisiunii succesorale de la L.V. la D.L., să cerceteze evidențele agricole anterioare și ulterioare anului 1955, an pretins a fi cel în care a avut loc înzestrarea, numi astfel putând fi lămurită pe deplin situația juridică a terenului și verificându-se în consecință dacă aceasta face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001.
Simplul fapt al nedepunerii unor asemenea acte doveditoare în termenele și în procedura Legii nr. 10/2001, nu scutește instanțele de judecată de a încuviința administrarea lor în fața justiției în chiar pofida prevederilor articolului unic alin. (2) din O.U.G. nr. 10/2003 (abrogate de altfel între timp), doar astfel asigurându-se dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului.
Nelegalitatea hotărârii atacate este evidentă în privința celuilalt teren (de 16 prăjini sau 28 ari) care a făcut obiectul judecății, instanța de apel reținând nejustificat, ca suficientă pentru soluționarea cazului, confuzia în care s-ar fi aflat contestatorii, neobservând că, prin adresa nr. 104975 din 15 octombrie 2003, Prefectura județului Bacău a comunicat contestatorilor că și acest teren a făcut obiectul dispoziției nr. 376 din 28 august 2003 emisă de Primarul comunei Dofteana.
Așadar, nici în privința acestui teren, instanțele nu s-au preocupat să lămurească situația de fapt și de drept.
Ori, în aceste condiții, instanța supremă este lipsită de posibilitatea de a exercita controlul judiciar în sensul reglementat prin art. 314 C. proc. civ., potrivit căruia înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Pentru toate cele ce preced, recursul de față a fost admis, hotărârea dată a fost casată, iar, cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de apel, prilej cu care se va proceda la lămurirea situației de fapt și a regimului juridic al terenurilor în litigiu potrivit celor arătate în prezentele considerente.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8719/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8716/2005. Civil → |
|---|
