ICCJ. Decizia nr. 8820/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 11 iunie 2002 reclamanta SC T.I.P. SRL a chemat în judecată pe pârâții A.H.C., SC R. SRL, M.W.F. și O.S.I.M. și a solicitat anularea Certificatelor de înregistrare a Desenului și Modelului Industrial nr. 004016 din 16 iulie 1997 și respectiv nr. 004064 din 16 iunie 1997 eliberat de O.S.I.M.
în motivarea acțiunii se arată că la data de 16 iunie 1997 O.S.I.M. a eliberat certificatele nr. 004016 din 16 iunie 1996, titular A.C.H. și nr. 004064 din 16 iunie 1997, titular M.W.F. Ambele certificate au fost cesionate societății R. SRL. Se susțin că ambele certificate au fost solicitate și emise cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale deoarece: cele două modele industriale protejate prin certificate au fost publicate anterior datei la care s-a cercetat protejarea lor, de către firma italiană M. SRL-G. în Cataloagele lor de produse din anul 1993 și 1995; din anul 1995 firma italiană comercializează aceste produse; în anul 1994 firma F. SRL din Arad a recepționat prin "fax" de la firma G. o listă de prețuri și prezentarea secțiunii de profile destinate mobilierului de birou și în care se regăsesc modelele în cauză; se impune anularea certificatelor deoarece pârâții A.H.C. și SC R. SRL au făcut plângere penală pentru contrafacerea și punerea în circulație de produse contrafăcute. Ca temei de drept al acțiunii au fost invocate prevederile art. 9 și art. 37 din Legea nr. 129/1992.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 51 din 20 ianuarie 2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Instanța a reținut că la data acordării protecției cele două modele industriale îndeplineau condițiile prevăzute de art. 8-10 din Legea nr. 129/1992, nici unul dintre înscrisurile depuse de reclamantă nefiind distructive de noutate deoarece nu s-a dovedit cu certitudine publicarea modelelor în cataloage de specialitate cu detalii descriptive din punct de vedere tehnic și la o dată anterioară constituirii depozitului național reglementar. în acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 1947 din 24 septembrie 2004.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că instanțele au aplicat greșit legea deoarece decizia atacată se referă la instrucțiuni ale O.S.I.M. ce nu mai erau în vigoare la 1 aprilie 1996; greșit au fost aplicate prevederile art. 1182 C. civ. privind data certă, acestea neacoperând în cauză, materialele publicate nefiind înscrisuri sub semnătură privată; au fost aplicate greșit prevederile art. 1,art. 2 și art. 9 din Legea nr. 129/1992; caracterul de noutate nu trebuie dovedit numai în țară ci și în străinătate, republicarea Legii nr. 129/1992 elimină această chestiune; modele în litigiu au fost făcute publice în Italia și comercializate în restul țărilor europene (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.); instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe depuse în această fază procesuală, declarații date de patronul firmei din Italia, certificatul emis de Registrul Comerțului referitor la identificarea firmei italiene care demonstrau existența cataloagelor anterior anului 1995 (motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
Recursul se privește ca nefondat.
Este necesar a preciza că recursul este o cale extraordinară de atac și că numai pentru motive de nelegalitate se poate cere casarea unei hotărâri.
Prin acțiune reclamanta a solicitat anularea a două certificate de înregistrare a modelelor industriale cu nr. 004016 și nr. 004064 ambele din anul 1996, cu o perioadă de protecție ce începe la 1 aprilie 1996 și respectiv 9 mai 1996, pentru motivele arătate în petitul acțiunii astfel cum rezultă din prezentarea istoricului cauzei.
Instanțele au soluționat litigiul în limitele investirii și pe baza legii în vigoare la data la care a fost acordată protecția modelor industriale menționate, și anume Legea nr. 129 din 29 decembrie 1992.
Conform art. 1 din legea citată, drepturile asupra desenelor și modelelor industriale sunt recunoscute și protejate prin eliberarea unui titlu de protecție de către O.S.I.M., iar potrivit art. 2, titlul de protecție este certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial, care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe teritoriul României.
Articolul 8 din Legea nr. 129/1992 arată că poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al unui produs având o funcție utilitară, iar art. 9 prevede că, un desen sau model industrial este nou dacă, anterior datei de constituire al depozitului reglementar al cererii sau al priorității recunoscute, nu au mai fost făcut publice, în țară și în străinătate, pentru aceiași categorie de produse.
Reclamanta a arătat că prin acțiune tocmai împrejurarea că prin certificatele pentru modelele industriale nu a fost respectată condiția noutății, deoarece respectivele modele au fost făcute publice în Italia anterior înregistrării solicitării adresate la O.S.I.M.
Conform art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea justiției trebuie să o dovedească.
Instanțele, prin hotărârile atacate au aplicat corect prevederile legale în materia cât și cele generale, și pe baza probelor administrate au stabilit că reclamanta nu a reușit să dovedească neîndeplinirea condiției de noutate prevăzută de art. 9 din Legea nr. 129/1992.
Susținerile din recurs cu privire la "instrucțiunile" aplicabile nu sunt de natură a concluziona cu privire la nelegalitatea hotărârii atâta timp cât instanțele au aplicat corect legea, deoarece instrucțiunile chiar modificate dar date în baza aceleiași legi nu o pot modifica sau adăuga la ea o prevede nouă.
Desigur art. 1882 C. civ. nu a avut în vedere, la data redactării sale, problematica dovezii caracterului de noutate în materia proprietății intelectuale dar poate constitui un element obiectiv în a stabili momentul în care un document în sens larg poate fi considerat ca fiind adus la cunoștința publicului.
Prevederile art. 1,art. 2 și art. 9 din Legea nr. 129/1992 au fost corect aplicate de instanțe raportate la materialul probator administrat, inclusiv expertiza tehnică efectuată. Art. 9 se referă la faptul că modelul industrial este nou dacă nu a fost făcut public anterior și în străinătate, numai că reclamanta nu a putut să dovedească acest lucru, instanțele aplicând corect legea la situația de fapt stabilită în baza probelor administrate.
Astfel că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat deoarece hotărârile pronunțate nu sunt lipsite de temei legal și nu au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
în ce privește motivul de recurs privind pronunțarea și aprecierea unor probe (art. 304 pct. 10 invocat de recurentă) se constată că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la înscrisurile depuse. Oricum motivele invocate de recurentă cu privire la acest aspect vizează problema de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8821/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8814/2005. Civil → |
|---|
