ICCJ. Decizia nr. 8824/2005. Civil
| Comentarii |
|
S.M.A. și C.L.A. în calitate de succesoare a defunctelor A.M.P. și I.I., au contestat decizia nr. 81 din 17 septembrie 2002 a Primăriei Cilibia, prin care li s-a respins cererea de restituire prin echivalent a instalațiilor și utilajelor preluate în mod abuziv de stat în temeiul Legii 187/1945 și Decretului nr. 83/1948, odată cu terenurile și construcțiile exploatației agricole.
Precizând că la data preluării utilajele (pluguri, prășitoare, grape, mașini de bătut porumb, semănătoare cu tracțiune animală, căruță, pompă de stropit) erau în bună stare de funcționare, cu uzură redusă, contestatoarele au solicitat obligarea Primăriei Cilibia să le înainteze documentația necesară Prefecturii Buzău, în vederea acordării despăgubirilor bănești.
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 68 din 5 februarie 2003 a admis în parte contestația formulată de S.M.A. și C.L.O., a dispus anularea dispoziției 81 din 17 septembrie 2002 a Primăriei Cilibia și pe fond a respins capătul de cerere privind restituirea utilajelor ca fiind prematur introdusă.
Soluția tribunalului a fost menținută prin decizia 116 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, prin respingerea recursului declarat de contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanțele au reținut că petiționarele nu au probat că utilajele menționate în notificare s-ar fi aflat în posesia pârâtei, considerent pentru care s-a procedat la anularea dispoziției 81/2002 a Primăriei Cilibia.
Pentru aceleași considerente s-a conchis ca în condițiile în care bunurile nu au fost deținute de primărie, aceasta nu avea a face oferta de restituire, din care motiv, pe fond cererea a fost respinsă ca prematură. Numai după identificarea unității deținătoare, petiționarele erau în măsură să declanșeze procedura Legii 10/2001.
împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești petiționarele contestatoare au declarat recurs, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului se arată că utilajele, trecute în proprietatea statului erau în bună stare de funcționare, astfel că obligația de acordare a despăgubirilor revenea statului, fără ca acesta să implice obligația de identificare a unității deținătoare.
Instanțele au dat o greșită interpretare a dispozițiunilor art. 6 din Legea 10/2001, deoarece excepția instituită viza numai utilajele distruse sau casate cu ocazia preluării de către stat, dacă acestea nu îi erau utile, nu și atunci când distrugerea sau casarea a intervenit pe parcurs, Legea 10/2001 fiind o lege reparatorie. Art. 6 nu exclude posibilitatea acordării despăgubirilor pentru utilajele casate la expirarea termenului de folosire, deoarece o lege reparatorie nu poate nesocoti un drept de care contestatoarele au fost private abuziv, printr-un act imoral.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea pe care petiționarele au adresat-o Primăriei Rosetti, acestea au solicitat restituirea prin echivalent bănesc a utilajelor gospodăriei casnice, preluate în temeiul Decretului 83/1949. Primăria Rosetti apreciind că deținătoarea bunurilor este Primăria Cilibia, a înaintat notificarea acesteia, care prin dispoziția nr. 81 din 17 septembrie 2002 a respins cererea de restituire prin echivalent a utilajelor cu motivarea că acestea fiind distruse, nu sunt incidente dispozițiunile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Măsura dispusă a intervenit după ce petiționara S.A. a fost chemată la negocieri în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și după ce prin adresa nr. 1665 din 31 iulie 2002 a Primăriei Cilibia petiționarele au fost încunoștiințate că la data de 30 iulie 2002 notificarea acestora cu nr. 4011/2002 a fost înaintată la Prefectura Buzău.
Sesizată din nou cu soluționarea notificării de către Prefectura Buzău, Comisia de aplicare a Legii 10/2001, prin procesul din 11 septembrie 2002 constată, că restituirea utilajelor agricole nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001 și că în 1949 ele au fost preluate de IAS Cilibia. Aceste concluzii ale comisiei se coroborează cu adresa nr. 1428 din 29 noiembrie 1991, a Primăriei CA Rosetti, în care se arată că terenurile și construcțiile expropriate de la I.O. și P.M., antecesoarele petiționarelor, în temeiul Decretului nr. 83/1949, au fost încorporate IAS-ului Cilibia, prin compensație.
Este neîndoios, așa cum s-a reținut și prin decizia Curții de Apel, care a confirmat soluția instanței de fond, că Primăria Cilibia nu deține imobilele și utilajele a căror restituire se solicită, ele fiind preluate la 17 martie 1949, cu ocazia aplicării Decretului 83/1949 de către reprezentantul fermei Cilibia, fără a se cunoaște actualul deținător al acestora.
Nefiind deținătorul utilajelor solicitate prin notificare, primăria Cilibia era datoare să respingă notificarea pe acest considerent și nu pe situația de excepție, ce exclude incidența art. 6 din Legea 10/2001 și care vizează casarea sau distrugerea utilajelor, motiv pentru care s-a anulat decizia 81 din 17 septembrie 2002 a Primăriei Cilibia respingându-se capătul de cerere ca prematur introdus.
Pe de altă parte, motivarea instanțelor este deficitară, deoarece au omis să examineze situația juridică a utilajelor sub aspectul caracterului lor de bunuri imobile prin încorporare la la terenurile expropriate în temeiul Decretului 83/1949, al căror regim de restituire cade sub incidența art. 39 din Legea 18/1991.
Regimul de restituire a exploatațiilor agricole preluate de stat în temeiul Legii 187/1945 și a Decretului 83/1949 inclusiv a bunurilor mobile, devenite imobile prin încorporare (utilaje agricole) este prevăzut de art. 39 din Legea 18/1991, exceptând astfel de la cadrul de reglementare al măsurilor reparatorii prevăzut de art. 1 al Legii 10/2001.
Din perspectiva acestor considerente examinarea stării utilajelor a căror restituire se solicită, și la care se referă amplu recurentele, apare ca fiind de prisos, de vreme ce în speță, în raport de natura bunurilor și temeiul juridic al preluării lor în proprietatea statului, Legea nr. 187/1945 și Decretul nr. 83/1949, nu sunt incidente dispozițiunile Legii nr. 10/2001 și art. 6 din această lege.
Așadar, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de față a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8838/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8821/2005. Civil → |
|---|
