ICCJ. Decizia nr. 9173/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9173
Dosar nr. 3273/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 458/2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea A.N.C.M. Bucureşti – U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei cererii sale nici în etapa procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi nici în faţa instanţei, în sensul că nu a indicat elementele de identificare a bunului imobil solicitat şi nici nu a depus acte doveditoare ale dreptului său de proprietate sau acte care să ateste calitatea sa de succesor în drepturi al fostei C.M.M.M.M. conform art. 21 alin. (2) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de aspectele sus-menţionate prima instanţă a apreciat că persoana juridică solicitantă trebuia să fie titularul dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv, acordarea măsurilor reparatorii fiind condiţionate de continuarea activităţii, după data preluării imobilelor, fie de întârzierea ori întreruperea activităţii, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1985, precum şi identitatea între persoana juridică solicitantă şi cea a cărei activitate a fost interzisă ori întreruptă, aspecte neprobate însă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susţinut că reclamanta are calitatea de persoană juridică îndreptăţită, încadrându-se în prima categorie de persoane juridice avute în vedere de legiuitor şi anume persoanele juridice care şi-au continuat activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sens în care nu mai era necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti care să-i ateste continuitatea. Această condiţie a legii, a susţinu apelanta că trebuie verificată în ce priveşte U.C.E.C.O.M. şi nu cooperativa meşteşugărească transformată. Apelanta apreciază că a probat dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, conform H.C.M. nr. 1594/1959 şi a Instrucţiunilor date în aplicarea acesteia, iar pârâta în calitatea sa de continuator al fostului Sfat Popular al municipiului Bucureşti deţine şi arhivele reclamantei în conformitate cu aceste instrucţiuni.
Prin Decizia civilă nr. 1609/A din 6 decembrie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul ca nefondat pentru motivul că, reclamanta neindicând elementele de identificare a bunului imobil solicitat şi nici acte doveditoare ale dreptului său de proprietate, intimata neavând sarcina probaţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.C.M. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct.10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţa de apel a omis a analiza pct. 2 al H.C.M. nr. 691 din 19 mai 1958, care se referă la transmiterea, cu plată, a unor construcţii din proprietatea statului în proprietatea C.M.M.M.M.
Recurenta consideră că este îndeplinită condiţia referitoare la identificarea imobilelor solicitate spre restituire deoarece adresa administrativă a terenurilor coincide cu adresa administrativă a construcţiilor.
De asemenea, în opinia recurentei H.C.M. nr. 691 din 19 mai 1958 este un act translativ de proprietate care corespunde cerinţelor impuse de art. 22 din Legea nr. 10/2001, instanţa în mod greşit apreciind că acesta nu constituie titlu de proprietate.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanţele nu s-au pronunţat asupra mijloacelor fixe ale cooperativei şi nici asupra situaţiei creditelor de investiţii folosite şi nerambursate de către fostele cooperative care au trecut la data de 31 octombrie 1959 la Sfatul Popular.
Recursul nu este fondat.
Prin notificarea către Primăria Municipiului Bucureşti A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. a solicitat restituirea în natură „pentru imobilul situat în localitatea Bucureşti", „identificarea fizică" precizându-se că imobilul respectiv, C.M.M.M.M. ce aparţine sistemului cooperaţiei meşteşugăreşti, era situat, la data transformării în întreprindere de stat, în localitatea Bucureşti. Este evident că recurenta nu a precizat dacă este vorba de teren sau de construcţii şi nici adresa unde sunt situate aceste imobile, inclusiv descrierea lor.
În mod corect tribunalul a reţinut că prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 691 din 15 mai 1958 invocat ca titlu de proprietate, se dispune transformarea unor cooperative meşteşugăreşti, printre care şi C.M.M.M.M. în unităţi economice de stat cu preluarea patrimoniului existent, fără a se preciza elementele de identificare a bunurilor preluate.
Referitor la cele două suprafeţe de teren situate în Bucureşti la adresele precizate, nu prezintă relevanţă hotărârea, deoarece ele au fost trecute în folosinţă fără plata cooperativei.
Este real că în actul normativ invocat se face referire la construcţiile aflate pe aceste terenuri, dar nu există date de identificare a acestora, iar cu privire la proprietatea asupra acestora nu s-a făcut dovada, deoarece actul normativ stabileşte numai condiţiile în care vor trece în proprietatea cooperativei aceste construcţii, actul normativ neconstituind titlu translativ de proprietate, cum greşit susţine recurenta.
Într-adevăr, în aceste condiţii nu au relevanţă juridică apărările recurentei, în sensul că preluarea imobilelor solicitate a fi restituite ar fi abuzivă şi contrară dispoziţiilor art. 39 alin. (4) din Statutul Model al C.P.M., în condiţiile în care contestatoarea nu a probat calitatea de proprietar asupra acestuia.
De asemenea, irelevantă este şi apărarea făcută în faţa instanţelor de fond şi apel vizând preluarea arhivelor (ce conţin documente referitoare la dreptul său de proprietate) de către intimată, în calitatea sa de continuator al fostului Sfat Popular al municipiului Bucureşti, în condiţiile în care sarcina probaţiunii îi incumbă, art. 1169 C. civ.
Referitor la critica recurentei privind omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra mijloacelor fixe ale cooperativei şi nici asupra situaţiei creditelor de investiţii folosite şi nerambursate de către fostele cooperative care au trecut la data de 31 octombrie 1959 la Sfatul Popular, din petitul contestaţiei se poate observa că nu s-a solicitat, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii, deduse judecăţii.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1609/A din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9180/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9178/2005. Civil → |
|---|
