ICCJ. Decizia nr. 9415/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9415
Dosar nr. 7679/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 18 octombrie 2004, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta S.Î.S.E.T.N. SA, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 15, situat în Cluj Napoca.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi art. 274 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că:
- apartamentul în discuţie a fost construit anterior adoptării Legii nr. 85/1992 şi constituie locuinţă de serviciu;
- deţine acel apartament în baza unor contracte succesive de închiriere, ultimul având nr. 110 din 10 august 2004 încheiate cu pârâta ca accesoriu al contractului de muncă.
- deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/1992 pentru cumpărarea locuinţei menţionate, pârâta a răspuns negativ solicitărilor sale repetate în acest sens.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentinţa civilă nr. 848 din 20 ianuarie 2005 a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare a locuinţei solicitate şi să-i plătească 25.771.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că, potrivit Legii nr. 85/1992, reclamantul este îndreptăţit să cumpere apartamentul închiriat de pârâtă, care trebuie să-i vândă acest bun.
Pârâta a declarat apel, iar Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 984 din 6 aprilie 2005, a calificat această cale de atac drept recurs şi, în consecinţă, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că, faţă de valoarea locuinţei a cărei vânzare este solicitată de reclamant, în speţă sunt operante prevederile art. 2821 şi art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
Reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, întrucât nu a solicitat ca hotărârea să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, obiectul cererii deduse judecăţii constă într-o obligaţie de a face, neevaluabilă în bani, care nu intră sub incidenţa art. 2821 C. proc. civ.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru continuarea judecării apelului.
Criticile sunt fondate deoarece, într-adevăr, cererea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, deci o obligaţie de a face, supusă altui regim juridic decât obligaţiile evaluabile în bani.
Dar, urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, soluţionarea apelului declarat de pârâtă revine în prezent Tribunalului Cluj.
Faţă de cele expuse, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, în sensul modificării încheierii atacate şi calificării drept apel a căii de atac exercitate de pârâtă împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 984/R din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Modifică Decizia, în sensul că declinarea de competenţă se referă la apelul declarat de pârâta SC E. SA, S.Î.S.E.E.T.N., împotriva sentinţei civile nr. 848 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9414/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9408/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
