ICCJ. Decizia nr. 9414/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9414
Dosar nr. 7650/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.A.C. a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.E.E. E.T.N. SA şi a solicitat obligarea pârâtei să încheie un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 47 situat în Cluj-Napoca, în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentinţa civilă nr. 15990 din 20 decembrie 2004 a respins acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul C.A.C.
Curtea de Apel Cluj, prin încheierea civilă nr. 1146 din 24 aprilie 2005 a recalificat calea de atac ca fiind recurs, valoarea obiectului litigiului fiind sub 1 miliard lei.
Conform art. 2821 C. proc. civ. apelul a fost suprimat, potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 195/2004 a stabilit că Tribunalul Cluj este competent să judece recursul. În consecinţă şi-a declinat competenţa în favoarea acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul sub aspectul calificării căii de atac exercitate.
Se susţine, în esenţă, că obiectul litigiului îl reprezintă o obligaţie de a face, neevaluabilă în bani, nefiind deci aplicabile prevederile art. 2821 C. proc. civ.
Recursul se priveşte ca fondat.
Reclamantul a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei să încheie cu acesta un contract de vânzare-cumpărare pentru un apartament în temeiul Legii nr. 85/1992. Acesta a cerut ca hotărârea judecătorească să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în caz de refuz al pârâtei.
Deci, prin eventuala admitere a acţiunii nu se realizează un transfer de proprietate ce evident ar fi evaluabil în bani, ci se stabileşte în sarcina pârâtei numai obligaţia de a încheia un asemenea contract.
Astfel că obiectul acţiunii îl constituie o obligaţie de a face, neevaluabil în bani.
În consecinţă calea de atac exercitată de reclamant este apel şi nu recurs.
Competenţa de soluţionare aparţine tribunalului conform prevederilor Legii nr. 219/2005 pentru aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, prevederi ce sunt de imediată aplicare.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica Decizia în sensul că declinarea de competenţă se referă apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C.A.C. împotriva încheierii nr. 1146/R din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Modifică încheierea, în sensul că declinarea de competenţă se referă la apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 15990 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 941/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9415/2005. Civil → |
|---|
