ICCJ. Decizia nr. 956/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 956
Dosar nr. 28746/1/2005
nr. vechi 12284/2005
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2005 pe rolul Curţii de Apel Suceava, petentul H.P. a solicitat revizuirea deciziei nr. 986 din 31 mai 2005 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. 754/2005, care ar fi contrară deciziei nr. 2085 din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 2405/2003.
Constatând că s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, de la care emană ambele decizii pretins contradictorii şi-a declinat legal competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea, informă, a cererii de revizuire, petentul solicită desfiinţarea ultimei decizii pronunţate, prin care s-ar fi comis o ilegalitate, contrar celor corect reţinute în Decizia nr. 2089/2003.
Analizând cererea în dosarele ataşate, pe baza şi a întâmpinării depuse de intimata B.R., Înalta Curte constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 mai 1998 pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamanta B.R. a chemat în judecată pe pârâtul H.P., pentru revendicarea unei suprafeţe de 0,50 ha teren situat în tarlaua „Roşia", şi obligarea la contravaloarea recoltei de care a fost lipsită în anul 1997.
În urma admiterii probelor cu înscrisuri, expertize şi interogatorii, Judecătoria Suceava a pronunţat sentinţa civilă nr. 2380 din 23 iunie 2000 prin care a admis acţiunea în revendicare, a obligat pe pârât să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul de 0,50 ha identificat şi a luat act de renunţarea reclamantei la cel de-al doilea capăt de cerere.
A reţinut instanţa în esenţă că din compararea titlurilor celor două părţi, al reclamantei este mai caracterizat, în timp ce al pârâtului T.P. nr. 1252 din 4 iunie 1996 de reconstituire după H.L., nu întruneşte cerinţele de legalitate ale Legii nr. 18/1991 a fondului funciar. Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2447 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Suceava.
Recursul declarat de pârât a fost admis de Curtea de Apel Suceava care, prin Decizia civilă nr. 3330 din 11 decembrie 2001 a casat Decizia tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu îndrumarea de a se efectua o expertiză cadastrală.
Rejudecând cauza, Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 1702/2002 a pronunţat Decizia civilă nr. 219 din 12 februarie 2003, prin care a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 2380/2000 a Judecătoriei Suceava, pe care a schimbat-o în totalitate, respingând acţiunea în revendicare formulată de reclamanta B.R.
S-a reţinut în motivarea deciziei, în esenţă, că terenul ocupat de pârât are un alt amplasament decât cel revendicat de reclamantă, unul fiind situat în punctul „Luciu", iar celălalt în parcela „Roşia".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 2089 din 15 iulie 2003 Curtea de Apel Suceava admis recursul, a casat Decizia nr. 219/2003 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea, cu indicaţia de a efectua o nouă expertiză topo.
În cel de-al treilea ciclu procesul, Tribunalul Suceava a pronunţat Decizia civilă nr. 964 din 23 noiembrie 2004, prin care a admis apelul pârâtului împotriva sentinţa civilă nr. 2380 din 23 iunie 2000 a Judecătoriei Suceava, pe care a schimbat-o şi în consecinţă a respins ca nefondată acţiunea.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea de Apel Suceava, care prin Decizia civilă nr. 986 din 31 mai 2005 a modificat Decizia recurată, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 2380/2000 a Judecătoriei Suceava, care în acest mod a rămas irevocabilă.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Iar conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va calcula de la data pronunţării ultimei hotărâri.
În speţă, prin întâmpinare, intimata a invocat tardivitatea depunerii cererii de revizuire.
Excepţia nu este fondată, revizuentul investind în termen legal instanţa, chiar necompetentă, respectiv Curtea de Apel Suceava, la 30 iunie 2005, înăuntrul termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Cererea de revizuire nu este însă admisibilă motiv pentru care va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din analiza textului de lege care reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, rezultă că pentru admisibilitatea revizuirii trebuie întrunite mai multe condiţii pozitive sau negative, explicite sau implicite, cum ar fi:
- să existe două hotărâri definitive potrivnice;
- cele două hotărâri să se fi dat în aceeaşi „pricină", dar în dosare diferite. Rezultă că revizuirea nu se poate cere dacă cele două hotărâri s-au dat în acelaşi proces;
- să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect;
În speţă, astfel cum se observă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarelor ataşate, cea de-a doua condiţie enunţată nu este îndeplinită.
Astfel, cele două hotărâri pretins potrivnice s-au dat în cadrul aceluiaşi proces, dintre reclamantă şi pârât pentru revendicarea suprafeţei de 0,5 ha teren.
Decizia nr. 2089/2003 a Curţii de Apel Suceava nu a soluţionat fondul litigiului dintre părţi, ci a casat Decizia ce fusese recurată, cu trimiterea pentru rejudecare.
Ultima decizie pronunţată, Decizia nr. 986/2005, a Curţii de Apel Suceava este cea care a pus capăt irevocabil acestui litigiu pornit în anul 1998, asupra căruia s-a pronunţat pe fond.
Ca atare, nu există două hotărâri potrivnice care să fie soluţionat fondul pricinii, pentru a face admisibilă cererea de revizuire promovată de pârât pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În aceste condiţii, prezenta cerere de revizuire, va fi respinsă, revizuentul urmând a fi obligat şi la cheltuieli de judecată către intimată, solicitate prin întâmpinare şi dovedite cu chitanţa de la fila 6.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de H.P. împotriva deciziei nr. 582 din 5 aprilie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei către intimata B.R., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9712/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9524/2005. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
