ICCJ. Decizia nr. 9773/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2003, reclamanții B.P. și B.M., prin mandatar I.C., au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Suceava, prin primar, solicitând că prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea dispoziției nr. 2549 din 8 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului Suceava și restituirea în natură a apartamentului nr. 12 situat în Suceava.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin dispoziția atacată s-a respins notificarea formulată pentru restituirea în natură a imobilului menționat pe considerentul că acesta a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, oferindu-li-se despăgubiri, propunere cu care nu sunt de acord, deoarece imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, iar înstrăinarea către chiriași s-a făcut nelegal, contractul de vânzare cumpărare fiind lovit de nulitate absolută.
în drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Fiind astfel investit, Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 151 din 2 martie 2004, a respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță au fost respectate de către pârâtă dispozițiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, prin aceea că înstrăinarea apartamentului în litigiu către fostul chiriaș s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 sens în care reclamanților nu li se pot stabili decât măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură.
în ceea ce privește excepția de lucru judecat invocată de pârâtă, tribunalul a susținut că în esență nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 4950/2002 s-a purtat între reclamanții din prezenta acțiune, pe de o parte și Primăria Suceava cu C.A., în calitate de pârâți, pe de altă parte, având drept obiect constatarea nulității unui contract de vânzare cumpărare, pe când prezenta cerere vizează un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar în calitate de pârât fiind municipiul Suceava, astfel încât nu este îndeplinită cerința triplei identități de obiect, cauză și părți.
Soluția primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava care, prin decizia civilă nr. 2152 din 6 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții care susțin că în mod greșit pârâta a înstrăinat apartamentul în litigiu în temeiul Legii nr. 112/1995, atâta timp cât la data încheierii vânzării cumpărării Statul Român nu a fost intabulat în cartea funciară cu acest imobil, fiind deci, de rea-credință, sens în care cumpărătorul C.A. nu poate fi considerat titularul dreptului de proprietate al apartamentului ci doar unul aparent, așa încât în mod greșit instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe sub acest aspect.
Recursul este nefondat.
într-adevăr, conform Legii nr. 10/2001, foștii proprietari persoane fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ai imobilului cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea Statului sau altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în proprietatea Statului sau altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Dacă imobilul a fost însă vândut fostului chiriaș, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/201 (14 februarie 2000), cum este și cazul în speță, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a intabulării, așa cum prevăd dispozițiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/ 2001 și cum în mod just au reținut și cele două instanțe.
Faptul că Statul Român nu a fost intabulat cu acest imobil în cartea funciară motiv pentru care imobilul nu ar fi putut fi înstrăinat, este nerelevantă, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 4950 din 15 noiembrie 2002 a Judecătoriei Suceava s-a respins ca nefondată acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat între Primăria Suceava și Câmpanu Andrei în temeiul Legii nr. 112/1995.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și a fost respins în consecință în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9811/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9813/2005. Civil → |
|---|
