ICCJ. Decizia nr. 9813/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19 august 2002, reclamanta N.I. a chemat în judecată pârâții M.A., M.J. și SC A. SA, solicitând:
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți la 13 septembrie 1996, având ca obiect apartamentul nr. 1 situat la parterul imobilului din București, împreună cu terenul aferent;
- să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie bunul menționat.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a devenit proprietar al apartamentului în anul 1972, ca urmare a unei donații. Ulterior, bunul a trecut în proprietatea statului însă prin sentința civilă nr. 4898/1997 a Judecătoriei sectorului 2, definitivă și irevocabilă, i-a fost restituit, astfel încât s-a emis Dispoziția nr. 982/1997 a Primarului General al Municipiului București privind retrocedarea efectivă. Cu toate acestea, C.G.M.B. ca vânzător și pârâții M., cu rea-credință, cunoscând demersurile reclamantei, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în frauda intereselor acesteia.
Pârâții M.A. și M.J. au formulat întâmpinare, solicitând în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru autoritate de lucru judecat. Au arătat că prin decizia nr. 1639 din 31 mai 1999 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3003 din 16 noiembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, o acțiune identică sub toate aspectele, formulată de reclamantă, a fost respinsă, astfel încât prevederile art. 1201 C. civ. sunt incidente.
în subsidiar s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului iar vânzarea a respectat toate condițiile stabilite prin Legea nr. 112/1995.
Examinând probatoriile administrate în contextul susținerilor părților, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1846 din 16 decembrie 2002, a Admis excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâții M. și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
împotriva acestei sentințe a declarat apel nemotivat reclamanta.
După o primă judecată în apel, desființată prin decizia civilă nr. 4098 din 16 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, care a casat cu trimitere prima soluție, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, rejudecând, a pronunțat decizia nr. 773 din 19 aprilie 2004, prin care:
- a admis apelul declarat de reclamantă;
- a anulat sentința atacată;
- pe fond a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat, reținând că în raport de decizia civilă nr. 1639 din 31 mai 1999 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, irevocabilă prin decizia nr. 3003 din 16 noiembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, tripla identitate, de cauză, obiect și persoane cu aceeași calitate, prevăzută de art. 1201 C. civ., este pe deplin întrunită.
împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamanta și pârâții M.
în recursul său, reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că nu sunt întrunite, sub aspectul obiectului și al cauzei, cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ.
Pârâții M. au criticat la rândul lor soluția sub un singur aspect, de natură formală, susținând că față de respingerea pe fond a acțiunii reclamantei, apelul acesteia trebuia respins iar nu admis.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Sub un prim aspect atât instanța de fond cât și cea de apel, evocând fondul, au concluzionat în mod întemeiat că elementele caracteristice ale autorității de lucru judecat sunt în mod cumulativ întrunite.
Atât cererea vizând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cât și revendicarea imobiliară au făcut obiectul unei judecăți anterioare irevocabile, identitatea dintre pricini fiind perfectă (părți cu aceeași calitate, obiect, cauză juridică, temi de drept). Până și motivarea acțiunilor este similară astfel încât nu a existat într-adevăr nici un temei pentru ca excepția peremtorie a puterii lucrului judecat să fie înlăturată.
De altfel, puterea lucrului judecat operează în cauză nu numai în raport de hotărârile avute în vedere de către instanțe ci și față de un alt demers judiciar identic al recurentei-reclamante, finalizat prin deciziile civile nr. 382 din 26 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și nr. 1465 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Așa fiind, recursul reclamantei este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
în ceea ce privește recursul pârâților M., acesta nu poate fi primit din două considerente.
în primul rând, față de modalitatea în care, succesiv, tribunalul, Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție au privit și soluționat problema excepției autorității de lucru judecat, evocarea fondului apărea, după casarea cu trimitere, din punct de vedere procedural, ca necesară. Or, acest lucru nu se putea realiza decât prin admiterea apelului reclamantei.
Dincolo însă de acest aspect formal, recursul pârâților este și vădit lipsit de interes. Efecte față de părți produce doar soluționarea litigiului, care s-a făcut în mod corect, prin respingerea acțiunii reclamantei, fără nici un fel de afectare a intereselor legitime ale pârâților.
Așa fiind, ambele recursuri au fost respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9773/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9772/2005. Civil → |
|---|
