ICCJ. Decizia nr. 9817/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2002 pe rolul Tribunalului Timiș, întregită ulterior, reclamanții S.N. și S.V. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria orașului Sânnicolau Mare, A.P.A.P.S. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice:
- constatarea calității lor de moștenitori legali ai defunctului lor tată, S.V.
- constatarea dreptului lor la măsuri reparatorii constând în acțiuni în valoarea de 10.447,6 dolari SUA pentru cota de 1 din imobilul naționalizat de la tatăl lor, înscris în C.F. Sânnicolau Mare, top 12100/4495-4496/1.
- obligarea A.P.A.P.S. de a emite o decizie motivată prin care să consacre acest drept la dezdăunări, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii.
S-a anexat documentația privind evaluarea terenului și s-a susținut că deținătorul nu este cunoscut, iar Primăria nu a răspuns notificării adresate în termen potrivit Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Timiș, după ce la 25 septembrie 2002 a disjuns acțiunea formulată împotriva A.P.A.P.S., a pronunțat sentința civilă nr. 1056 din 6 noiembrie 2002 prin care a admis în parte acțiunea. A constatat că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctului S.V., fost coproprietar al cotei de 1 din imobilul naționalizat, ca atare, s-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital. A fost respins capătul de cerere privind stabilirea cuantumului acestor acțiuni.
S-a reținut în motivarea acestei soluții că din extrasul de carte funciară și din certificatul privind calitatea de moștenitor rezultă calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001, fiind dovedit totodată că trecerea în proprietatea statului s-a făcut cu titlu valabil, acesta din urmă fiind întabulat din anul 1951.
în atare condiții, sunt întrunite cerințele art. 27 din Legea nr. 10/2001, pârâta A.P.A.P.S. având obligația de acordare a acțiunilor pentru cota de 1 din imobil, ce a aparținut reclamanților. Procedura efectivă de atribuire a acțiunilor ținând de faza administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001, s-a respins cererea reclamanților de a fi stabilită direct de către instanță valoarea acțiunilor cuvenite.
împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, soluționat prin respingere de către Curtea de apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 597 din 8 aprilie 2004.
A reținut instanța de apel că întrucât capătul de cerere vizând obligarea A.P.A.P.S. de a emite dispoziție motivată cu privire la acțiuni a fost disjuns, corect în prezentul litigiu, corect în prezentul litigiu instanța de fond s-a rezumat la a recunoaște reclamanților calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
împotriva acestei decizii în termen legal reclamanții au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Sub un prim aspect, decizia este criticată pe motiv că a fost greșit calificat actul juridic dedus judecății, statuarea instanței de apel fiind străină de natura pricinii.
Decizia este considerată nelegală (pct. 9), de vreme ce pârâta A.P.A.P.S. nu i-a invitat la nici o negociere privind valoarea acțiunilor ce li se cuvin. Ca atare, se consideră că revenea instanței obligația ca, în urma administrării probei de expertiză, să determine această valoare.
Prin întâmpinare, A.V.A.S. (succesoare a A.P.A.P.S.), a solicitat respingerea recursului, învederând că întrucât construcțiile ce au aparținut autorului reclamanților au fost demolate, iar terenul este ocupat, obligația de soluționare a notificării aparține, conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, primarului unității administrativ teritoriale, iar stabilirea valorii la care cei îndreptățiți au dreptul se face nu de către instanță, ci conform art. 10 alin. (8) din Lege, de către instituțiile implicate în soluționarea notificărilor. S-a depus în copie înștiințarea în același sens pe care A.V.A.S. a făcut-o la 6 septembrie 2005 Primarului orașului Sânnicolau Mare, în urma republicării Legii nr. 10/2001, după modificarea acesteia prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul legilor proprietății și justiției.
Recursul nu este fondat.
Reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, calitate ce le-a fost recunoscută în prezentul ciclu procesual și necontestată de pârâții din proces, reprezentanți ai statului.
Primăria orașului Sânnicolau Mare nu a emis încă o dispoziție motivată ca răspuns la notificarea adresată de reclamanți care la acea dată, 16 iulie 2001, nu depuseseră toate înscrisurile solicitate care să le ateste calitatea de persoane îndreptățite.
în procedura concepută de legiuitor pentru repararea abuzurilor săvârșite prin preluarea de către stat a bunurilor imobile în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, rolul instanțelor este acela de a verifica respectarea de către autoritățile executive cu atribuții în soluționarea notificărilor litera și spiritul Legii nr. 10/2001.
Principiul separației puterilor în stat impune puterii judecătorești să nu se substituie competențelor organelor puterii executive, atâta timp cât procedura în fața acestora nu a fost epuizată.
Acest principiu este întărit și prin noua modificare a Legii nr. 10/2001, operată prin Legea nr. 247/2005. Cum aceste proceduri sunt încă în curs și în plus, măsura disjungerii capătului de cerere privind valoarea acțiunilor pentru care au optat reclamanții nu a fost atacată de aceștia prin căile de atac exercitate în prezenta cauză, înalta Curte apreciază că instanța de apel a respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a interpretat exact actul juridic dedus judecății, motivându-și în mod corespunzător, chiar dacă succint, decizia.
în consecință, nefiind întrunite în cauză nici unul dintre motivele de casare invocate, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prezentul recurs a fost respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9820/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9811/2005. Civil → |
|---|
