ICCJ. Decizia nr. 9997/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9997
Dosar nr. 22816/1/2005
(Nr. vechi 7032/2005)
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin acţiunea precizată, înregistrată sub nr. 1884/2004 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantul M.R. a solicitat în contradictoriu cu R.N.P.R. şi Statul Român prin comuna Săvârşin, modificarea deciziei de acordare de despăgubiri prin echivalent nr. 12389 din 11 decembrie 2003, emisă de Preşedintele Comitetului Director al Direcţiei Silvice Arad, aprobată prin hotărârea nr. 17 din 19 decembrie ...... a Consiliului de Administraţie R.N.P. R.
În principal, a solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului identificat în C.F. Săvârşin, nr. top. 246/a/2 compus din intravilan în suprafaţă de 5.790 mp iar, în subsidiar, recalcularea echivalentului despăgubirilor pe baza unei expertize judiciare.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 648 din 2 noiembrie 2004, a admis contestaţia în parte şi a modificat Decizia atacată, în sensul că a obligat pe pârâta R.N.P.R. la plata sumei de 14.320 Euro sau echivalentul în lei la momentul plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. Săvârşin nr. top. 246/a/2.
Cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului a fost respinsă, reţinându-se că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, construcţia iniţială a fost demolată, pe terenul în suprafaţă de 5790 mp fiind edificate mai multe construcţii de către unitatea deţinătoare.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de R.N.P. R., potrivit deciziei civile nr. 863/A din 8 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 1587/C/2005.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs apelanta pârâtă R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Arad, criticând-o în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea cazului de modificare invocat, recurenta critică interpretarea greşită de către instanţele anterioare a prevederilor cap. V din Legea nr. 10/2001, arătând că în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (3), art. 37 şi art. 40 despăgubirile băneşti se vor acorda prin lege specială de către Statul Român şi nu plătite de către unitatea deţinătoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, în limitele formulate, recursul este fondat.
Analiza criticilor recurentei va fi făcută în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum erau în vigoare la data emiterii deciziei contestate şi a pronunţării hotărârilor instanţelor anterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care, restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificare nefiind posibilă, unitatea deţinătoare a emis decizie/dispoziţie privind oferta de restituire prin echivalent în forma despăgubirilor băneşti, Decizia/dispoziţia [menţinută sau modificată în instanţă urmare a executării de către persoana îndreptăţită a căii de atac prevăzută de art. 24 alin. (7)-(8) din lege] urma să fie transmisă prefecturii în raza căreia se află sediul unităţii deţinătoare.
Conform art. 37 din actul normativ analizat, prefectura, după centralizarea ofertelor de acordare a despăgubirilor băneşti, trebuia să transmită centralizatoarele Ministerului Finanţelor Publice, iar art. 40 stabilea că modalităţile, cuantumul şi procedurile efective de plată, urmau să fie reglementate prin lege specială.
Din interpretarea textelor legale citate, rezultă că în toate cazurile în care, în cadrul procedurii administrative sau în instanţă, s-a stabilit dreptul persoanei îndreptăţite la despăgubiri băneşti, acestea urmau să fie plătite în condiţiile legii speciale ce urma să fie adoptată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi nu de entităţile investite cu soluţionarea cererilor de restituire, a căror obligaţie se limita la emiterea deciziei/dispoziţiei cuprinzând oferta de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti.
Sub acest aspect, soluţia instanţelor anterioare privind obligarea pârâtei R.N.P.R. la plata din patrimoniul acesteia a sumei reprezentând contravaloarea imobilului solicitat de reclamant, astfel cum a fost stabilită prin expertizele de specialitate dispuse şi efectuate în primă instanţă, contravine prevederilor Legii nr. 10/2001.
În faza procesuală a recursului a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005 care, în Titlul VII, reglementează regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De asemenea, prin Titlul I din Legea nr. 247/2005, art. 24 alin. (19 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat, legiuitorul statuând că, dacă restituirea în natură sau măsura compensării cu alte bunuri sau servicii nu sunt posibile, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale (Titlul VII).
Pentru considerentele prezentate, având în vedere şi dispoziţiile modificatoare şi completatoare introduse prin Legea nr. 247/2005, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul şi să modifice în parte Decizia recurată, admiţând apelul pârâtei, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei, în sensul obligării pârâtei Regia Naţională a Pădurilor de a propune reclamantului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii stabilite prin rapoartele de expertiză întocmite de experţii S.I.F. şi L.V.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi va fi menţinută dispoziţia deciziei curţii de apel privind obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, având în vedere că recurenta apelantă, conform principiului disponibilităţii, prin concluziile scrise depuse în recurs (filele 17-18 dosar) a arătat că este de acord să plătească toate cheltuielile de judecată efectuate de reclamant pe parcursul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta R.N.P.R. prin Direcţia Silvică Arad împotriva deciziei nr. 863/A din 8 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia atacată în sensul admite apelul declarat de R.N.P. R. împotriva sentinţei civile nr. 648 din 2 noiembrie 2004 a Tribunalului Arad, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că obligă pe pârâta R.N.P. R. să propună reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 14.320 EURO sau echivalentul în lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10032/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
