ICCJ. Decizia nr. 1139/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1139
Dosar nr. 10169/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 353 din 27 mai 2005, Tribunalul Neamţ a admis contestaţia formulată de contestatorii R.T.L.V. şi R.T.D.G., prin mandatar R.V. împotriva deciziei nr. 2 din 27 februarie 2004, emisă de SC A.C. SA Piatra Neamţ, a anulat Decizia şi a obligat pârâta să continue procedura administrativă conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Contestaţia faţă de I.T., I.E., Ş.N. şi Ş.L. s-a respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pârâta SC A.C. SA Piatra Neamţ a fost obligată să plătească contestatorilor suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a da această soluţie, prima instanţă a reţinut că principalul aspect de nelegalitate a deciziei emise de pârâta SC A.C. SA Piatra Neamţ este acela că aceasta nu numai că a încălcat dreptul notificatorilor de a participa la cererea de restituire în natură a bunului [drept consacrat de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001], dar nu şi-a îndeplinit principala obligaţie ce îi incumbă, potrivit art. 24, de a le face o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii reale a imobilului, câtă vreme a considerat că restituirea lui în natură nu este posibilă.
S-a arătat că obligaţia de emitere a ofertei de restituire prin echivalent rezultă din scopul legii şi din procedura prealabilă instituită în mod imperativ în sarcina unităţii notificate ca deţinătoare a imobilului, unitate căreia instanţa nu i se poate substitui, astfel încât, admiţând contestaţia şi anulând Decizia atacată, tribunalul a obligat pârâta să continue respectiva procedură în condiţiile legii şi să soluţioneze notificarea într-o modalitate care să aibă pentru contestatori caracterul reparatoriu urmărit de legiuitor la adoptarea actului normativ în baza căruia au formulat notificarea.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâta SC A.C. SA Piatra Neamţ şi contestatorii.
Prin Decizia civilă nr. 52 din 14 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, pe fondul cauzei, că, potrivit art. 24 alin. (1), devenit art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca prin decizie sau dispoziţie motivată să facă o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii reale a imobilului.
S-a considerat, deci că, neprocedând în acest mod, în mod corect prima instanţă a anulat Decizia contestată şi a obligat pârâta să continue procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 din legea republicată.
Contestatorii au declarat recurs împotriva deciziei de mai sus, criticând-o, în esenţă, pentru că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi că nu s-a dispus, aşa cum s-a cerut, restituirea în natură a imobilului.
Recursul se va admite pentru următoarele argumente.
Prin contestaţia formulată la 14 aprilie 2004, notificatorii R.T.L.V. şi R.T.D.G. au solicitat anularea deciziei nr. 2 din 27 februarie 2004 emisă de pârâta SC A.C. SA Piatra Neamţ şi restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Soluţionând contestaţia, atât prima instanţă, cât şi cea de apel, au admis-o numai în parte şi, anulând dispoziţia atacată, au obligat pe pârâtă să continue procedura administrativă conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Se constată, aşadar, că instanţele au dispus altceva decât au cerut contestatorii, întrucât au omis să cerceteze cererea acestora de restituire în natură a imobilului.
Astfel, prin hotărârea dată instanţa de apel s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, motiv ce atrage casarea acesteia pentru nelegalitate.
Se impune, în raport cu prevederile art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate, dar şi a sentinţei pronunţate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Neamţ, ocazie cu care instanţa va analiza şi susţinerile contestatorilor din motivele de recurs, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de R.T.L.V. şi R.T.D.G. împotriva deciziei nr. 52 din 14.04.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 353 din 27 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10005/2006. Civil → |
|---|
