ICCJ. Decizia nr. 1336/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1336
Dosar nr. 9611/54/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, la 20 septembrie 2004, B.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Primarul comunei Poiana Mare, S.P., Secretarul Primăriei comunei Poiana Mare G.G. şi Primăria comunei Poiana Mare, anularea Dispoziţiei nr. 1 din 24 august 2004 emisă de primar, obligarea la restituirea în natură a terenului rămas neocupat până în aprilie 2001, obligarea la despăgubiri pentru casa demolată şi bunurile din casă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în primăvara, vara anului 1987 reclamantul a fost obligat să demoleze şi să evacueze casa în care locuia, în vederea construirii de blocuri. Până în decembrie 1989 pe teren nu s-au edificat blocuri decât pe o suprafaţă de aproximativ 100 mp Restul terenului a rămas liber până în martie-aprilie 2001 când, în ciuda protestelor verbale şi scrise ale reclamantului, primăria a început să construiască o piaţă.
Prin sentinţa civilă nr. 365 din 13 aprilie 2006 Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis în parte contestaţia, a anulat parţial Dispoziţia nr. 1 din 24 august 2004 în sensul că a dispus restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 299 mp situată în Centrul Civic al comunei Poiana Mare. A menţinut restul dispoziţiilor de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 501 mp. A respins capătul de cerere privind obligarea la măsuri reparatorii pentru bunurile din casă precum şi cererea împotriva lui G.G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decretul nr. 49/1987 a fost expropriat terenul din comuna Poiana Mare, proprietatea autorului reclamantului. În speţă s-a demonstrat caracterul abuziv al actului de preluare, s-a făcut dovada calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate al autorului reclamantului, motiv pentru care acesta este îndreptăţit la restituirea în natură a suprafeţei libere de 299 mp Pentru suprafaţa afectată de utilităţi (piaţă şi blocuri) trebuie să fie menţinute dispoziţiile deciziei privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Cererea de acordare de despăgubiri pentru bunurile mobile din casă nu se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 672 din 14 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că reclamantul nu este îndreptăţit să i se restituie în natură terenul pe care este construită piaţa şi terenul aferent acesteia, deoarece este o amenajare de utilitate publică, fiind exceptată de la restituirea în natură.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că din suprafaţa totală de teren solicitată de reclamant, suprafaţa de 239 mp este ocupată de blocul R 3, suprafaţa de 100 mp este o suprafaţă dalată între blocul R 3 şi trotuar, suprafaţa de 62 mp este dalată între piaţa construită şi trotuar iar pe suprafaţa de 100 mp se află piaţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În mod nelegal a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeţei de teren pe care este construită piaţa, pentru că aceasta nu a fost construită în folosul comunităţii, de vreme ce nu a fost folosită niciodată din anul 2001 de la construire.
Acest lucru poate fi recunoscut de orice locuitor al comunei Poiana Mare, în care există o altă piaţă într-un loc stabilit de mulţi ani.
În dovedirea recursului, conform art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei a fost depus, în copie, un plan aferent raportului de expertiză întocmit în primă instanţă.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabileşte regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv întrucât dispune că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură, în condiţiile acestei legi.
Conform raportului de expertiză avut în vedere şi de instanţele de fond suprafaţa de teren de 100 mp pe care a fost edificată o piaţă în anul 2001 reprezintă „teren liber". Tot în concluziile raportului de expertiză se arată că „din informaţiile primite de la reclamant şi organele locale, piaţa a fost construită în anul 2001 şi nu a funcţionat niciodată ca piaţă."
În art. 3 din Decretul prezidenţial nr. 49 din 27 martie 1987 se arată că exproprierea terenurilor din comuna Poiana Mare se face „în scopul construirii unui număr de 39 de apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare". Împrejurarea că piaţa a fost construită abia în anul 2001 şi, necontestat, nu a fost folosită niciodată, nu este de natură să conducă la concluzia că, în privinţa terenului de 100 mp, a fost realizat scopul exproprierii.
De vreme ce piaţa nu este folosită nu se poate considera că terenul este afectat de lucrări de utilitate publică, astfel încât să nu fie posibilă restituirea în natură.
Faţă de cele ce preced, rezultă că instanţele de fond au pronunţat soluţii nelegale decurgând din aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi modificată în sensul că apelul va fi admis şi, conform art. 296 C. proc. civ., sentinţa va fi schimbată în parte în sensul că se va dispune restituirea în natură către reclamant şi a suprafeţei de teren de 100 mp identificată prin raportul de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamantul B.Ş. împotriva deciziei civile nr. 672 din 14 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, şi în consecinţă:
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 365 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că dispune restituirea în natură către reclamant şi a suprafeţei de teren de 100 mp identificată în raportul de expertiză între punctele 11- 16 – 24 – 12.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1329/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10394/2006. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
