ICCJ. Decizia nr. 1360/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 1 din 1 aprilie 2002, Serviciul Român de Informații a admis cererea formulată, în baza Legii nr. 10/2001, de A.F.E. și P.E.L. și le-a restituit acestora în natură imobilul "Vila nr. 2" din Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud, înscris în C.F. nr.top.739/1, condiționat de achitarea sumei de 189.402.000 lei reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului.
La 14 mai 2002, persoanele îndreptățite au contestat această decizie și au solicitat instanței anularea prevederii potrivit căreia sunt obligați la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului precum și obligarea persoanei deținătoare de a le restitui întreaga suprafață de teren aferentă construcției de 2002 mp, în loc de 322 mp cât s-a prevăzut prin decizie.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința civilă nr. 1671 din 18 noiembrie 2002, a admis contestația și anulând în parte decizia, a înlăturat punctul 3 din actul atacat, privind obligarea contestatorilor la plata sumei de 189.402.000 lei, menținând celelalte dispoziții.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilelor se face în starea în care acestea se află la data cererii, libere de orice sarcini.
în ce privește restituirea restului de până la 2002 mp teren, s-a reținut că această suprafață nu se află în administrarea intimatei.
Apelul declarat de Serviciul Român de Informații, reprezentat de Unitatea Militară 0198 împotriva hotărârii dată în primă instanță, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, care, prin decizia nr. 209 din 6 mai 2003 a schimbat în tot sentința și a respins contestația, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că nu pot fi incluse în noțiunea de "sarcini", la care face referire art. 9 din lege, contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, întrucât cele dintâi au în vedere dezmembrămintele și garanțiile care grevează imobilul și care sunt înlăturate prin restituire.
în cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamantul P.E.L. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că instanța de apel, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară republicării, a extins aria celor îndreptățiți la despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilelor ce intră sub incidența acestui act normativ.
Totodată, se mai arată, cererea intimatei vizând restituirea cuantumului îmbunătățirilor aduse imobilului, nu a fost dovedită, în condițiile în care, singura probă existentă la dosar, este o expertiză extrajudiciară, efectuată în altă cauză.
Recursul se privește ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, text preluat și după republicarea acesteia urmare modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Cum sarcinile, au în vedere garanțiile ce grevează imobilul, înlăturate prin efectul restituirii, în mod corect a reținut instanța de control judiciar că acestea nu pot include și sporul de valoare adus imobilului.
Acestea sunt și rațiunile pentru care, într-o altă ipoteză, respectiv cea reglementată prin dispozițiile art. 49 din lege, art. 48, după republicare, se recunoaște persoanei deținătoare (chiriașul) dreptul de a solicita despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinația de locuință, prin îmbunătățirile necesare și utile.
în contextul celor mai sus expuse, textul nu poate fi considerat ca fiind de strictă interpretare, soluția obligării persoanei îndreptățite la restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, asigurând un echilibru juridic în raport de mărirea nejustificată a patrimoniului acesteia și respectiv îmbogățirea fără justă cauză.
Astfel, nu de puține ori, practica a evidențiat situații în care, ulterior preluării, imobilului i-au fost aduse importante îmbunătățiri care, fără a-l modifica structural, i-au sporit considerabil valoarea prin asigurarea unor funcționalități multiple, inexistente la data preluării abuzive.
Chiar dacă, în speță, valoarea acestor îmbunătățiri a fost stabilită pe baza unui raport de expertiză efectuat într-o altă cauză (dos. nr. 862/2000, aflat pe rolul Judecătoriei Năsăud), aceasta nu poate fi interpretată ca o " încălcare a legii" de către instanța de control judiciar, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, contestatorii nici nu au solicitat efectuarea unei alte expertize de specialitate și nici nu au depus dovezi din care să rezulte că expertiza în discuție, nu ar mai fi valabilă.
De altfel, la fond (termenul din 18 noiembrie 2002) contestatorii chiar s-au opus cererii intimatei de a se efectua o nouă expertiză contabilă, privind contravaloarea sporului de valoare adus imobilului.
în considerarea celor ce preced, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1156/2006. Civil → |
|---|
