ICCJ. Decizia nr. 1382/2006. Civil
| Comentarii |
|
Primarul Municipiului Timișoara, prin dispoziția nr. 1575 din 14 iulie 2004 a respins notificarea nr. 2400 din 9 aprilie 2001 formulată de către K.M. având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, nr. top 9581 și 9582 întrucât imobilul a fost trecut cu plată în proprietatea statului.
M.K.A., succesoarea lui K.M., decedat la data de 8 februarie 2001 a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1575 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, a solicitat anularea acesteia și, în principal, restituirea în natură a terenului iar, în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii reprezentate de despăgubiri bănești pentru teren, iar pentru construcții, diferența dintre despăgubirile primite, actualizate cu indicele inflației, și valoarea reală a acesteia prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
în motivarea contestației contestatoarea a arătat că tatăl său M.C., la plecarea definitivă din țară a fost obligat, potrivit art. 2 din Decretul nr. 223/1974 să înstrăineze construcțiile proprietatea sa către stat în schimbul unei despăgubiri de 80.000 lei, sub nivelul prețurilor practicate pe piața liberă.
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1366 fin 5 noiembrie 2004 a admis contestația formulată de contestatoarea M.K.A., a anulat dispoziția nr. 1575 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și l-a obligat pe acesta să facă oferta de despăgubiri pentru diferența dintre valoarea de circulație a imobilului în litigiu și valoarea reactualizată cu indicele inflației a sumei de 80.000 lei primită de antecesorul acesteia prin decizia nr. 558 din 22 aprilie 1982 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al județului Timiș.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1387 din 9 iunie 2005 a admis apelul declarat de contestatoarea M.K.A. împotriva sentinței civile nr. 1366 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș pe care a schimbat-o în parte în sensul că oferta va cuprinde și contravaloarea terenului aferent construcției. Apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva aceleiași sentințe a fost respins.
Instanțele de fond și de apel au reținut că, urmare a cererilor de plecare definitivă din țară a soților K.M. și I.M.Ș.M., în temeiul art. 2 din Decretul nr. 223/1974, imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F., nr. top 9581 și 9582 a trecut în proprietatea Statului Român cu plata sumei de 80.000 lei.
S-a considerat că dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în raport de care a fost soluționată notificarea "se abat la el spiritul" acestui act normativ iar trecerea imobilului în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, chiar și cu plată, nu poate fi considerată "cu titlu".
împotriva deciziei civile nr. 1387 din 9 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în speță, că: imobilul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv și, ca atare, nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât foștii proprietari tabulari au făcut cerere de plecare definitivă din țară și au înstrăinat locuința către stat primind suma de 80.000 lei.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 din Decretul nr. 223/1974 în prezent abrogat persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din țară sunt obligate să înstrăineze, până la data plecării, construcțiile aflate în proprietatea lor în România. înstrăinarea se va face către stat, care prelua aceste bunuri, plata stabilindu-se potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
în aplicarea dispozițiilor legale menționate, ca urmare a cererilor de plecare definitivă din țară, imobilul proprietatea lui K.M. și a soției sale, I.M.Ș.M., situat în Timișoara, a trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr. 558 din 22 aprilie 1982 a fostului Comitet Executiv al județului Timiș, cu plata sumei de 80.000 lei.
Potrivit art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat, stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin prețul primit sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara.
în speță, nu se poate reține că preluarea imobilului în litigiu a fost abuzivă întrucât foștii proprietari au fost îndestulați rezonabil prin prețul primit.
Pe de altă parte, la fila 27 dosarul nr. 5950/2004 a fost depusă adeverința eliberată de Comisia centrală pentru acordarea de despăgubiri Bayern de pe lângă Consiliul județean Furth din care rezultă că în anul 1988 lui K.M. i s-a plătit de către Republica Federală Germania o compensație de 4090 mărci germane iar soției acestuia I.M.Ș.M. o compensație pentru daune de 2827,20 mărci germane, în baza unui acord încheiat în România.
Față de considerentele menționate, Curtea a admis recursul, a casat decizia și sentința și, în fond, a respins contestația.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1367/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1386/2006. Civil → |
|---|
