ICCJ. Decizia nr. 1602/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția civilă, la 1 aprilie 1999, reclamantele L.T., C.V., S.K. și C.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Roșia Montană, anularea dispoziției nr. 207/2003 emisă de primar.
în motivarea contestației, s-a arătat că prin dispoziția nr. 207 din 27 februarie 2003 Primarul comunei Roșia Montană a respins notificarea făcută de reclamante conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 318 din 4 iunie 2003 Tribunalul Alba -secția civilă a respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din extrasul de carte funciară depus la dosar nu rezultă că antecesorii P.F. și P.A. ar fi avut în proprietate o instalație de șteampuri cu 12 săgeți înscrisă în C.F. Roșia Montană nr. top 13, 14, 15.
întrucât art. 32 din Legea nr. 115/1938 instituie prezumția relativă că un drept înscris în cartea funciară există în folosul persoanei care l-a înscris, iar reclamanții nu au făcut dovada dreptului e proprietate asupra instalației de șteampuri.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 465 A din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
în considerentele deciziei sale, instanța de apel a reținut că șteampurile sunt imobile prin natura lor și nu prin destinație, având un amplasament fix, drepturile asupra lor fiind supuse întabulării. Existența șteampurilor era menționată în partea A+1 a cărții funciare referitoare la terenurile pe care erau amplasate. Lipsa din cartea funciară a mențiunii privind existența șteampurilor poate conduce doar la concluzia că aceste șteampuri nu au existat pe terenul proprietatea antecesorilor reclamantelor.
împotriva acestei decizii apelantele au declarat recurs, critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă calitatea recurentelor de moștenitoare ale foștilor proprietari asupra imobilului înscris în C.F. Roșia Montană.
Terenul din litigiu este proprietatea unei persoane fizice iar statul a preluat și distrus instalația de prelucrare a minereului ca efect al art. 5 din Legea nr. 119/1948. Câtă vreme șteampurile figurează înscrise în cartea funciară, este irelevantă situația faptică actuală cu privire la aceste instalații.
Instanța a interpretat greșit prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul.
Imobile prin destinație erau și utilajele și instalațiile care se aflau n clădirea sau pe terenul preluate de stat sau de alte persoane juridice, dacă serveau la exploatarea acelui fond și dacă erau proprietatea proprietarului imobilului prin natura sa, față de care reprezentau bunuri accesorii.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 utilajele revendicate nu mai existau în natură.
Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente, care vor înlocui motivarea din hotărârea instanței de apel:
Conform art. 46 alin. (2)-(4) din Legea nr. 4 pentru modificarea legii minelor din 4 iulie 1924, mina este o proprietate imobiliară. Clădirile, mașinile, puțurile, sondele și alte lucrări anexe, instalate la suprafață sau subterane, sunt imobile. Aparatele, uneltele și caii servind la exploatare sunt imobile prin destinație.
Instalațiile de prelucrare a minereurilor sunt imobile prin destinație, în sensul art. 46 alin. (4) enunțat, ele servind la exploatarea minei. Sub acest aspect, aprecierea instanței de apel în sensul că șteampurile sunt imobile prin natura lor este eronată.
Totuși, în condițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Chiar prin motivele de recurs s-a arătat că instalația de prelucrare a minereului pentru care se solicită măsuri reparatorii, a fost distrusă ca efect al naționalizării.
Drept urmare, în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantelor nu le pot fi acordate măsuri reparatorii pentru șteampurile care ar fi fost preluate de la autorii lor.
Față de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1617/2006. Civil → |
|---|
