ICCJ. Decizia nr. 1620/2006. Civil

Prin acțiunea înregistrată la 2 aprilie 2002 pe rolul Tribunalului București reclamanta SC R. (România) SRL a chemat în judecată pe pârâții O.S.I.M. și SC XXL C. SRL pentru a se dispune anularea mărcii XXL înscrisă în Registrul Național al Mărcilor de la O.S.I.M. cu nr. 35817 în beneficiul pârâtei SC XXL C. SRL Rădăuți. în motivarea acțiunii a fost invocat motivul prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Regula 32 din Regulamentul de aplicare a acestei legi aprobat prin HGR nr. 833/1998, întrucât marca a fost înregistrată cu nesocotirea dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. c și d din Legea nr. 84/1998.

în motivarea acțiunii s-a arătat că la cererea reclamantei, de a înregistrat marca "XXL mega discount", a primit de la O.S.I.M. la 27 septembrie 2001 un aviz de refuz provizoriu deoarece la această înregistrare a formulat un protest beneficiarul unei mărci XXL cu nr. 35817 deja înregistrată. La 10 ianuarie 2001 O.S.I.M. a emis o decizie de refuz de înregistrare.

Reclamanta a considerat abuzivă respingerea având în vedere că XXL reprezintă un termen des utilizat în comerț pentru indicarea măsurii, mai ales la articole de îmbrăcăminte, în înțelesul de "foarte, foarte mare".

Pârâta "XXL C. SRL" a formulat o cerere reconvențională de obligare a reclamantei de a nu mai folosi numele, marca și sigla "XXL mega discount" pe motiv că în România însemnele XXL nu sunt recunoscute ca mărime, sistemul metrologic românesc folosind la articolele de îmbrăcăminte cifre și nu litere.

Tribunalul București prin sentința civilă nr. 17881 din 17 decembrie 2002 a admis acțiunea principală și a dispus anularea înregistrării mărcii XXL înscrisă în registrul O.S.I.M. la nr. 35817 în beneficiul pârâtei SC XXL C. SRL Rădăuți și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul București a reținut că cererea reclamantei de înregistrare a mărcii XXL mega discount nr. M2001 00418 R. România SRL a fost soluționată de O.S.I.M. printr-un aviz de refuz provizoriu în temeiul art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 și regula 15 alin. (1) Regulament aprobat prin HGR 833 față de opunerea la înregistrare din partea pârâtei XXL C. SRL. La 10 ianuarie 2001 O.S.I.M. a emis în aviz definitiv de refuz apreciind că există un risc de confuzie între cele 2 mărci, risc evident, acest aviz definitiv fiind urmat de o decizie de respingere a înregistrării mărcilor (decizie nr.102334).

Comisia de reexaminare mărci, din cadrul O.S.I.M. prin decizia nr. 151 din 1 iunie 2002 a admis contestația reclamantei împotriva deciziei O.S.I.M. de respingere a înregistrării mărcii, a desființat decizia nr. 1002334 din 28 ianuarie 2002 și a dispus retrimiterea dosarului la Serviciul mărci în vederea continuării procedurii de înregistrare a mărcii. S-a stabilit, că între cele două mărci există diferențe conceptuale, vizuale, fonetice care exclud orice risc de confuzie în rândul consumatorilor de nivel mediu, nefiind aplicabile dispozițiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Tribunalul a constatat că reclamanta are interes în formularea acțiunii precum și că înregistrarea mărcii XXL în beneficiul pârâtei SC "XXL C. SRL a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 5 lit. c) și d) din Legea nr. 84/1998.

S-a constatat că este de notorietate că termenul XXL folosit pentru indicarea măsurii la îmbrăcăminte se referă la măsuri mari, și termenul se plasează într-o anume scară de valori de la XS la XXXL.

S-a respins apărarea pârâtei, că în România acest simbol nu este recunoscut în desemnarea măsurilor articolelor de îmbrăcăminte, față de frecventa sa folosire în practica comercială din țară. Faptul de notorietate a fost remarcat din articolele din presă, practicile comerciale și din definiția dată acestui termen determinând cea mai mare măsură de îmbrăcăminte (extra, extra large).

S-a considerat suficient, în termeni legali, dovedirea că noțiunea în discuție servește în comerț pentru desemnarea unor caracteristici ale unui produs sau ale unei prestări de servicii și faptul că însemnele au devenit uzuale în limbajul curent sau din practicile locale [lit. c)] sau desemnează caracteristici ale unui produs comercializat [lit. d)].

S-a constatat în egală măsură că înregistrarea unei mărci cu conținutul "XXL" conduce la monopolizarea unui termen uzual situație ce contravine spiritului Legii nr. 84/1998.

S-a mai constatat că cererea reclamantei de înregistrare a mărcii are în compunere nu numai semnul XXL ci și termeni "mega discount" care sunt meniți să înlăture orice confuzie posibilă.

Ca urmare a admiterii acțiunii principale de anulare a mărcii XXL, pârâta deși pierde dreptul de a folosi exclusiv marca sub acest text XXL și ca urmare s-a respins cererea reconvențională a pârâtei.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.1010/28 mai 2004 a admis apelul pârâtei SC XXL C. SRL împotriva sentinței nr. 1788 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. A fost menținută sentința în privința respingerii cererii reconvenționale.

în motivarea acestei decizii Curtea de apel a reținut numai critica referitoare la greșita aplicare a art. 5 lit. c) și d) din Legea nr. 84/1998.

Astfel s-a apreciat că art. 5 lit. c) trebuie interpretat în sensul că semnele sau indicativele pentru a fi excluse de la protecție trebuie să fi devenit uzuale cu referire la produsele sau serviciile pe care tind să le protejeze. Acesta este și sensul exprimat de Curtea Europeană de Justiție într-o decizie dată în interpretarea art. 3.1 din Directiva Comunitară în materie, articol cu conținutul identic cu art. 5 lit. c) din legea română invocată.

S-a arătat că definiția mărcii dată de art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998 include elemente capabile să distingă produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de produsele sau serviciile altei persoane.

S-a constatat că în speță, marca XXL poate fi considerată destinată pentru serviciile de taximetrie, această marcă nedevenind uzuală pentru acest gen de servicii prestate de firma pârâtă care a înregistrat această marcă.

S-a mai constatat că serviciile de taximetrie și produsele de îmbrăcăminte nu sunt în situația similarității cerută de art. 35 lit. b) din Legea nr. 84/1998, deci nu sunt aplicabile în speță nici dispozițiile art. 5 lit. c) și d) ale aceleiași legi.

împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen, la 5 iulie 2004 în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

în fapt în esență s-a pretins că în mod greșit s-a considerat neaplicabil art. 5 lit. c) și d) din Legea nr. 84/1998, întrucât nu a fost luată în considerație o probă administrată, hotărâtoare și anume certificatul de înregistrare al mărcii "XXL" nr. 35817 (fila 137-138), care prevede clasa de servicii/produse pentru care marca a obținut protecția pe teritoriul României și anume clasa 35, import export, comerț iar reclamanta a solicitat înregistrarea mărcii "XXL mega discount" pentru aceeași clasă de servicii, 35 pentru care a obținut protecție și pârâta.

Recursul este nefondat.

Reclamanta și-a motivat interesul în acțiunea în anulare cu care a sesizat instanța de judecată pe împrejurarea că există mărci "XXL" înregistrate de pârâtă care împiedică înregistrarea propriei sale mărci "XXL mega discount", înregistrând la cererea depusă la O.S.I.M., în acest scop, o hotărâre de refuz de înregistrare, determinată la rândul ei de opoziția adresată beneficiarului mărcii înregistrate, XXL, pârâta din cauză.

Instanțele au reținut în mod exact că în procedura înregistrării mărcii, hotărârea O.S.I.M. de respingere a fost atacată de petiționara reclamantă cu o contestație soldată cu desființarea hotărârilor de refuz de înregistrare și s-a trimis dosarul la Serviciul mărci, pentru continuarea procedurii de înregistrare a mărcii.

Atât comisia de reexaminare mărci cât și instanța de apel în prezenta cauză au reținut în mod corect în raport de datele concrete ale cauzei că nu ar putea exista riscul de confuzie în rândul consumatorului mediu cu privire la marca "XXL mega discount" în culorile galben și roșu cu element figurativ, solicitată a fi înregistrată de reclamantă, societate cu activitate de comercializare de produse alimentare și nealimentare.

Pe de o parte diferența netă a sferei de activitate a celor două societăți, taximetrie și, respectiv, comercializare de produse alimentare și nealimentare, reduce până la eliminare riscul de confuzie al folosirii produselor sau serviciilor prestate în cele două sfere distincte de activitate.

Pe de altă parte particularitățile speciale care diferențiază cele două mărci, text, culoare și grafie, consolidează faptul că nu există posibilitatea de confuzie prin folosirea simbolului "XXL" în discuție.

în sfârșit date conținute de marca "XXL" atât la momentul adresării cererii în anul 1997 de către pârâtă cât și în prezent nu sunt de natură a atrage concluzia că s-au încălcat dispozițiile expres prevăzute de Legea nr. 84/1998. Marca a cărei înregistrare se cere a fi anulată este formulată în limitele și cu caracteristicile arătate de art. 3 lit. a) și nu se regăsește în enumerările prevăzute în art. 5 lit. c) și d) pentru a-i fi negată protecția prin înregistrare.

Potrivit definiției date de art. 6 lit. a) din lege mărcilor similare, este necesar ca marca pretinsă similară să fie aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, existând și risc de asociere cu marca anterioară.

Nici împrejurarea că ambele mărci vizează clasa de produse/servicii 35 care, potrivit Aranjamentului de la Nisa se referă la import-export, nu este de natură a impune anularea mărcii înregistrate a pârâtei, față de elementele semnalate de diferențiere și față de larga varietate a acestei clase.

Pentru considerentele arătat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și constatare că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 304 lit. 9 și 10 C. proc. civ. care să impună modificarea deciziei atacate a fost respins ca nefondat recursul.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1620/2006. Civil