ICCJ. Decizia nr. 1774/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 18 februarie 2004, reclamanții G.C., G.M. și C.S. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, reprezentat prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului București, Ministerul Finanțelor Publice și SC R.V. SA, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a imobilului situat în București, compus din 972,66 mp teren și 3 corpuri de clădire, cu destinație de locuință, industrială și comercială.
în motivarea cererii, întemeiate pe Legile nr. 10/2001 și nr. 213/1998 și pct. 1 lit. a) și pct. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, reclamanții au susținut că:
- imobilul revendicat a aparținut defunctului G.A., autorul lor, de la care a fost preluat abuziv de stat, prin procesul-verbal din 26 ianuarie 1953, încheiat conform Decretului nr. 224/1951, cu încuviințarea Tribunalului popular al raionului Grivița Roșie (460 mp teren și două corpuri de clădire) și decizia nr. 1780/1977, emisă în baza Decretului nr. 223/1974 (512,6 mp teren și corpul de clădire cu destinația de locuință);
- la 22 august 2001, au solicitat Primăriei Municipiului București, prin notificare, restituirea în natură a imobilului, conform Legii nr. 10/2001 dar, până în prezent, această instituție nu le-a dat nici un răspuns.
Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința nr. 618 din 23 iunie 2004, a admis excepțiile referitoare la lipsa capacității de folosință a Consiliului General al Municipiului București, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și inadmisibilitatea acțiunii în revendicare și, drept consecință, a respins cererea.
S-a reținut că:
- potrivit art. 94 din Legea nr. 215/2001, Consiliul General al Municipiului București nu are personalitate juridică, fiind o autoritate deliberativă;
- Ministerul Finanțelor Publice nu are posesia imobilului revendicat;
- după adoptarea Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun este inadmisibilă.
Curtea de Apel București, secția a VII a civilă, prin decizia nr. 1113 din 4 octombrie 2004, a admis apelul declarat de reclamanți și a anulat sentința, acordând termen pentru evocarea fondului.
S-a reținut că prima instanță a admis greșit excepția inadmisibilității acțiunii atâta timp cât Primarul General al Municipiului București nu a răspuns la notificarea reclamanților.
Aceeași curte, prin decizia nr. 536 din 27 iunie 2005, evocând fondul, a admis excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acest pârât, precum și excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale și a capacității de folosință ale pârâtului C.G.M.B.
Totodată, curtea a admis acțiunea față de pârâții Municipiul București, prin Primarul General, C.G.M.B. și SC R.V. SA, pe care i-a obligat să restituie reclamanților, în natură, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul solicitat, identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. S.F.
S-a reținut că:
- pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu deține imobilul în calitate de posesor neproprietar;
- la nivelul unităților administrativ-teritoriale, statul este reprezentat prin consiliile locale sau C.G.M.B.;
- reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctului proprietar al imobilului în discuție (format din 3 corpuri de clădire și 982,79 mp teren), care a fost preluat abuziv de stat;
- expertul a concluzionat că nu au fost efectuate lucrări de construcție sau transformare a clădirilor.
Pârâtul Municipiul București a declarat recurs împotriva ultimei decizii, prin care a solicitat modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că, după adoptarea Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun ar fi inadmisibilă.
Recursul este nefondat deoarece:
- acțiunea dedusă judecății este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a fost promovată ca urmare a nesoluționării, în termen legal, a notificării reclamanților, de restituire a imobilului preluat abuziv;
- pe de altă parte, excepția referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun a fost soluționată de Curtea de Apel București prin decizia nr. 1113/2004, care nu formează obiectul prezentului recurs.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1718/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1629/2006. Civil → |
|---|
