ICCJ. Decizia nr. 2030/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 25 februarie 2002, contestatorii V.J., V.R.V. și V.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Slatina, solicitând anularea dispoziției nr. 104 din 5 februarie 2002 și obligarea emitentei acestui act la restituirea, în natură sau prin echivalent, a imobilului situat în Slatina, în funcție de situația actuală a bunului revendicat.
în motivarea cererii, contestatorii au susținut că:
- la 12 noiembrie 2001, au solicitat pârâtei, prin notificare, restituirea imobilului menționat și expropriat în baza Decretului nr. 168/1982;
- acest imobil a aparținut defunctei C.A. (decedată la 18 septembrie 1971), a cărei unică moștenitoare a fost V.E., mama lor, decedată la 16 octombrie 2001;
- pârâta le-a respins notificarea pe considerentul că nu fac parte din categoria persoanelor îndreptățite prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001;
- în urma verificărilor efectuate la Direcția economică a Primăriei Slatina și SC A. SA, au constatat că numele proprietarului din matricola imobilului solicitat a fost radiat în anul 1977, trecându-se I.V. în loc de C., fără indicarea actului de dobândire a acelui bun;
- numitul I.V., pe care nu îl cunosc, nu a formulat notificare de restituire a imobilului.
Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr. 685 din 17 mai 2002, a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a obligat-o pe pârâtă să emită o altă dispoziție, de restituire în echivalent bănesc a imobilului în discuție, inclusiv terenul aferent.
S-a reținut că:
- reclamanții au făcut dovada că sunt moștenitorii defunctei C.A., proprietara imobilului solicitat, care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică;
- în prezent, construcția este demolată, iar terenul aferent, de 362 mp, a fost trecut la domeniul public al municipiului Slatina, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 12 din 30 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat sentința, în sensul respingerii acțiunii.
S-a reținut că, potrivit anexei Decretului nr.168/1984 și certificatului emis de organele fiscale, la data exproprierii, proprietar al imobilului în discuție era o altă persoană, respectiv I.V., care a primit și despăgubirea de 48.371 lei.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1463 din 23 februarie 2004, a admis recursul declarat de reclamanții V.J. și V.R., a casat ultima hotărâre și a trimis cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului.
S-a reținut că din actele și lucrările dosarului nu reiese, în mod clar, amplasarea imobilului și nici proprietarul căruia i-a aparținut, impunându-se administrarea de noi probe, eventual efectuarea unei expertize, pentru lămurirea acestor aspecte.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 1014 din 7 aprilie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat sentința, în sensul respingerii contestației.
S-a reținut că imobilul solicitat era amplasat pe str. A.I. nr. 11 și a fost preluat de stat, prin expropriere, de la I.V. și nu de la C.A. sau V.E.
Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului pârâtei.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanții au susținut că, potrivit expertizei, adevărații proprietari ai imobilului au fost C.A. și V.E., care în anul 1972 se judeca pentru acest bun cu alți moștenitori, modificarea din evidențele fiscale nu este însoțită de vreo mențiune cu privire la un act juridic de vânzare-cumpărare, donație, etc., iar I.V. nu a formulat cerere în temeiul Legilor nr. 112/1995 și 10/2001.
Aceste critici sunt nefondate deoarece:
- imobilul în discuție, care a aparținut succesiv defunctelor C.A. și V.E., a fost expropriat prin Decretul nr. 168/1982;
- potrivit anexei actului normativ menționat și certificatelor emise de organele fiscale, același imobil a fost preluat, la expropriere, de la I.V., deci o altă persoană decât autoarele recurenților, care nu au făcut nici o dovadă în sens contrar;
- or, în atare context, lipsa mențiunilor referitoare la modalitatea în care I.V. a devenit proprietar, precum și împrejurarea că acesta nu a solicitat restituirea imobilului, sunt irelevante.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2000/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1939/2006. Civil → |
|---|
