ICCJ. Decizia nr. 2820/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2820
Dosar nr. 2345/36/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2080 din 22 decembrie 2005 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul V.S. în contradictoriu cu pârâţii oraşul Mangalia prin primar şi Consiliul Local Mangalia vizând anularea dispoziţiei nr. 256 din 15 martie 2005 emisă de primul pârât.
În motivarea sentinţei s-a arătat că soluţia de respingere a cererii vizând restituirea în natură a unui teren de 1000 mp nu poate fi primită în condiţiile în care suprafaţa respectivă este ocupată de blocuri de locuit şi detalii de sistematizare iar regimul juridic al măsurilor reparatorii este cel stabilit de art. 11 alin. (4) şi din Legea nr. 10/2001 republicată, ceea ce în mod legal s-a şi dispus în faza administrativă a litigiului.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat cu o motivare similară prin Decizia civilă nr. 123 din 26 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu au fost administrate toate probatoriile necesare şi nu s-a ţinut seama de oferta făcută de intimată prin întâmpinare.
Recursul este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
Prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond (filele 41 şi urm.) intimaţii municipiul Mangalia prin primar şi Consiliul Local al municipiului Mangalia au arătat expres că sunt de acord cu compensarea funciară pe un alt amplasament, cu condiţia rambursării sumei primite ca despăgubire de către reclamant, dat fiind că imobilul expropriat nu poate fi restituit în natură. Or, prin petitul acţiunii reclamantul a solicitat exact această formă de despăgubire, în echivalent cu un alt teren similar ca zonă, suprafaţă şi valoare.
Instanţele nu au luat în discuţie o astfel de posibilitate de rezolvare a litigiului şi nici nu au administrat vreo probă sub acest aspect, astfel încât soluţionarea cauzei de către ambele instanţe este vădit deficitară.
În consecinţă, recursul va fi admis potrivit prevederilor art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., va fi casată Decizia cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea la aceeaşi Curte de apel, în vederea suplimentării probatoriilor şi a eventualei soluţionări a litigiului în formula convenită de ambele părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V.S. împotriva deciziei nr. 123/C din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia.
Trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi Curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 2747/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 291/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|