ICCJ. Decizia nr. 3274/2006. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantele V.E. și K.A.M. au chemat în judecată pe pârâții S.N.P. P. SA București, sucursala Târgu Jiu, Prefectura județului Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria municipiului Târgu Jiu, solicitând Tribunalului Gorj, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 4243/2002, să dispună obligarea pârâților la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 2.674,975 mp situat în Târgu Jiu, preluat abuziv de stat în baza Decretului nr. 111/1951 din patrimoniul autorului V.V., sau să dispună restituirea în natură a acestui imobil.
în motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în calitate de moștenitoare ale proprietarului V.V., decedat la data de 12 martie 1986, au respectat procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, în sensul că s-au adresat cu notificări pârâtelor, însă nu au primit nici un răspuns.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr.1 92/2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Sentința a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamante, potrivit deciziei civile nr. 927 din 22 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosar nr. 5046/2003.
Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut următoarele:
Pentru promovarea acțiunii, legitimare procesuală are numai reclamanta K.A.M., ca nepoată de fiu predecedat a autorului V.V. (calitate dovedită cu certificat de moștenitor), nu și reclamanta V.E., noră a defunctului V.V.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că măsurile reparatorii se pot acorda în temeiul Legii nr. 10/2001 în condițiile în care terenul pretins prin acțiune, deținut de S.N.P. P. s-ar identifica în patrimoniul autorului, situație contrazisă de expertizele efectuate în primă instanță, din care rezultă că actul de care se prevalează reclamantele pentru a demonstra preluarea imobilului de către stat nu permite o delimitare riguroasă sub aspectul vecinătăților.
Din procesul-verbal nr. 0311365/1956 rezultă că au fost preluate de la V.V. două bucăți de teren de câte 1,16 ha, prim suprafață identificată în Târgu Jiu, str. P. nu face obiectul litigiului.
Suprafața solicitată de reclamante face parte din cel de-al doilea teren de 1.16 ha identificat în procesul-verbal ca fiind situat în str. V. din Tg.Jiu, din înscrisuri ulterioare preluării reieșind că în anul 1960 a fost transmis în administrarea Spitalului de Adulți Tg.Jiu și că, în prezent, în locul spitalului se află Liceul Economic.
împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel au declarat recurs apelantele-reclamante K.A.M. și V.E.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile formulate vizând necesitatea efectuării unei noi expertize, probă greșit respinsă în apel.
Se susține lipsa de obiectivitate și preciziune a raportului de expertiză întocmit de expert P.V.
La termenul de dezbateri, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de casare de ordine publică privind necompetența teritorială a Tribunalului Gorj pentru soluționarea în primă instanță a cererii de chemare în judecată.
în mod constant, pe parcursul procesului, reclamantele au susținut că terenul în suprafață de 2.674 mp (parte din terenul de 1,16 ha) preluat de stat prin procesul-verbal nr. 1311365)1959 este deținut de S.N.P. P. SA, pe acest tern fiind edificat un laborator de analize fizico-chimice.
Promovarea cererii de chemare în judecată a fost justificată de faptul că unitatea deținătoare nu s-a pronunțat prin decizie motivată asupra notificării comunicate pârâtei prin executorul judecătoresc, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 (art. 31 în actuala reglementare), competența de soluționare a cererii aparține secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Conform art. 20 alin. (1) din legea specială de reparație, sunt unități deținătoare: " o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială (_)", respectiv persoane juridice cu personalitate juridică, care au drept de decizie asupra bunurilor înregistrate în patrimoniul lor.
Acțiunea reclamantelor a fost înregistrată la tribunalul în a cărui rază teritorială se află o sucursală a S.N.P. P., fără personalitate juridică al societății naționale, și a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Gorj.
Cum sediul S.N.P. P.T., societate pretinsă de reclamante a fi unitatea deținătoare a terenului preluat abuziv de stat, se află în municipiul București, competența teritorială exclusivă prevăzută în legea specială de reparație aparține Tribunalului București, norma de competență prevăzută de art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001 fiind de ordine publică (art. 159 pct. 3 C. proc. civ. ).
Constatând incidența în cauză a cazului de casare prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze deciziile pronunțate de instanțele anterioare și să trimită dosarul pentru soluționare în primă instanță la Tribunalul București.
Instanța de trimitere, cu ocazia judecării pricinii urmează să dispună administrarea de probatorii pentru lămurirea următoarelor aspecte:
1.La dosar a fost depusă o singură notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanta V.E., care nu are calitate de persoană îndreptățită, neavând vocație succesorală la moștenirea defunctului V.V.
V.E. este soția fiului predecedat (V.R.) al proprietarului V.V., nefăcând parte din categoria "moștenitorilor" care, conform dispozițiilor art. 665 și art. 666 C. civ., beneficiază de instituția reprezentării succesorale.
Singura persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, este reclamanta K.A.M. nepoată de fiu predecedat a fostului proprietar, condiționat însă de înregistrarea notificării în termenul prescris de art. 21 alin. (1) din actul normativ analizat, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001 iar dovada notificării nu a fost făcută de această parte.
2.La fila 26 din dosarul instanței de apel se află copia procesului-verbal nr. 555 din 11 decembrie 1959 al Tribunalului Popular Tg. Jiu, în care se menționează că preluarea este consecința confiscării totale a averii "condamnatului V.V." dispusă prin sentința penală nr. 1515/1959.
în raport cu acest proces-verbal, este necesar să fie depusă hotărârea judecătorească menționată, pentru a se verifica, în funcție de infracțiunea pentru care a fost condamnat V.V., dacă imobilul a fost preluat abuziv în sensul prevăzut de art. 2 lit. b) din Legea 10/2001.
3.în fine, tot în raport de procesul-verbal nr. 555 din 11 decembrie 1959, depus pentru prima dată în apel, neavut în vedere la întocmirea în primă instanță a raportului de expertiză și în care sunt indicate cu mai multă precizie vecinătățile terenului la data preluării de către stat (rezultă și faptul că terenul nu avea o formă geometrică regulată), în măsura în care se va stabili că reclamanta K.A.M. face dovada cerințelor prevăzute la pct. 1 și 2 din îndrumările instanței de control judiciar, este necesară efectuarea unei noi expertize topometrice.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a casat hotărârile pronunțate de instanțele anterioare și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3110/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3822/2006. Civil → |
|---|
