ICCJ. Decizia nr. 4402/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 23 martie 2004, numitul G.S.L. a solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii județului Iași să se dispună anularea dispoziției nr. 3543/2004 emisă de primul pârât prin care i-a fost respinsă notificarea privind imobilul situat în Iași.
Pârâta Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Iași a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive și arătând că nu îi revin atribuții de decizie în soluționarea notificărilor.
Prin sentința civilă nr. 680 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Iași a admis excepția și a respins contestația față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. Pe fond, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a avut în vedere, conform motivării, că:
- dispoziția contestată a fost emisă de către Primarul municipiului Iași, Comisia județeană neavând atribuții de a soluționa notificarea;
- contestatorul a dovedit că este succesorul numitei G.L., însă dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului în litigiu nu a fost stabilit, probatoriile fiind insuficiente;
- cum sarcina probei, potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., revenea contestatorului, în mod corect notificarea acestuia a fost respinsă.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 360 din 8 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași; a fost schimbată în parte sentința iar pe fond admisă contestația împotriva pârâtului Primarul municipiului Iași; a fost anulată dispoziția și s-a stabilit obligația în sarcina acestuia de a face contestatorului o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului situat în Iași.
Curtea de apel a reținut și motivat că, în cele două faze ale judecății, contestatorul a făcut dovada deplină cu înscrisuri emise de Arhivele Naționale, de autoritățile administrative și fiscale, că autoarea sa a fost proprietar al imobilului în litigiu, preluat abuziv de stat, astfel încât sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii conform notificării.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și învederând că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu privire la semnificația noțiunii de "acte doveditoare" ale dreptului de proprietate. S-a susținut că nu au fost dovedite de către contestator elementele esențiale care să fi justificat admiterea notificării.
Recursul este nefondat.
Curtea de apel a reținut în mod corect că prin înscrisuri necontestate, inclusiv unele care atestau plata impozitelor pentru imobilul în litigiu, contestatorul a dovedit că autoarea sa, G.L., a fost proprietar al imobilului situat în Iași. Sunt edificatoare în acest sens dovezile eliberate de Arhivele Naționale, care se coroborează cu înscrisurile emise de organele administrative și fiscale (filele 4 și următoarele dosar apel), toate formând convingerea deplină în sensul arătat.
în consecință, cum soluția pronunțată în apel este legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4391/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3449/2006. Civil → |
|---|
