ICCJ. Decizia nr. 3822/2006. Civil
Comentarii |
|
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1115 din 15 iunie 2005 a admis contestația formulată de contestatoarea P.E. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, a anulat Dispoziția nr. 974 din 23 martie 2005 emisă de acesta și l-a obligat să emită o nouă dispoziție, prin care să soluționeze pe fond notificarea formulată de contestatoare, cu privire la apartamentul nr. 4, situat în Timișoara.
Instanța a reținut că, din analiza hotărârilor judecătorești depuse la dosar, rezultă, fără echivoc, că, atâta vreme cât contestatoarea și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în fața justiției, calitate consfințită prin hotărâre irevocabilă, nu mai este necesar să facă aceleași dovezi în faza administrativă.
De asemenea, aceasta a depus în fața comisiei actele de stare civilă, certificatul suplimentar de moștenitor, așa încât, și-a justificat, încă odată, calitatea de persoană îndreptățită la reparație.
Pârâtul a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1799 din 17 octombrie 2005, a respins apelul ca nefondat.
Această decizie a fost atacată cu recurs de pârât, care a susținut, în esență, că legiuitorul a exclus posibilitatea depunerii documentelor justificative direct în fața instanței de judecară, care, potrivit legii, doar verifică dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001 în procedura administrativă.
Totodată, prin cererea de recurs, Primarul Municipiului Timișoara a solicitat, în baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea executării hotărârii atacate.
în ceea ce privește această din urmă cerere ea va fi respinsă pentru neîndeplinirea obligației de plată a cauțiunii în sumă de 500 RON, măsură stabilită prin încheierea din 2 martie 2006 și comunicată recurentului pârât prin dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 13 aprilie 2006.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziția nr. 974, emisă la 23 martie 2005 de Primarul Municipiului Timișoara, a fost respinsă notificarea nr. 355 din 19 iulie 2001 formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită și nici dreptul de proprietate invocat, iar dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege.
Or, așa cum bine au reținut instanțele anterioare, prin decizia civilă nr. 1975 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la 28 iunie 2001, s-a constatat că imobilul înscris în C.F. Timișoara nr. top. 1308-1309 a fost proprietatea antecesoarei reclamantei și a trecut fără titlu în proprietatea statului.
Această decizie a fost depusă de reclamantă în dosarul administrativ, odată cu notificarea, ea făcând, astfel, dovada calității de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, ca și a dreptului pretins prin actele depuse, astfel încât susținerile pârâtului privind nedepunerea actelor doveditoare nu sunt întemeiate, singura obligație a acestuia fiind de a soluționa notificarea printr-o dispoziție motivată.
Față de aceste considerente, criticile exprimate fiind neîntemeiate, recursul a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 3274/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9997/2006. Civil → |
---|