ICCJ. Decizia nr. 4391/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 martie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul V.P. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 4268 din 25 februarie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova solicitând anularea acesteia și restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 600 mp situat în Craiova.
în motivarea contestației s-a arătat că terenul a aparținut autoarei reclamantului V.I., fiind dobândit prin vânzare cumpărare în anul 1940 și a fost preluat abuziv, fără titlu, de către stat. Cu toate acestea, notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă cu motivarea că terenul nu se află în posesia statului.
Pârâta Primăria municipiului Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației întrucât terenul nu a fost preluat de către stat.
Examinând probatoriile administrate, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 524 din 4 decembrie 2003 a admis, în parte, contestația în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Craiova și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, introdus în cauză de către instanță la cererea reclamantului la 6 noiembrie 2003; s-a dispus înaintarea dosarului privind notificarea efectuată de reclamant către Prefectura Dolj pentru a stabili în favoarea acestuia măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în litigiu; a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a terenului.
Acțiunea a fost respinsă față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, constatând că acesta nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență că terenul a fost preluat de către stat de la autoarea reclamantului, însă a fost înstrăinat în mod legal unor persoane fizice, astfel încât nu poate face obiectul unei restituiri în natură ci doar a măsurilor reparatorii prin echivalent.
S-a mai stabilit că Primăria are calitate procesuală pasivă chiar dacă bunul nu se mai află în prezent în patrimoniul sau pentru că ea a fost cea care l-a preluat și la înstrăinat altor persoane.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 370 din 5 martie 2004, a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriilor.
După rejudecare, aceeași instanță, prin decizia nr. 3058 din 24 septembrie 2004 a admis acțiunea împotriva ambilor pârâți, a anulat dispoziția emisă de Primarul municipiului Craiova și a stabilit că valoarea de expertiză a terenului solicitat este de 316.093.800 lei, în raport de care vor fi stabilite și acordate măsurile reparatorii cuvenite reclamantului.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut în esență că terenul a fost preluat de către stat fără titlu, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită, însă cum imobilul a fost înstrăinat în mod legal altor persoane, măsurile reparatorii pot fi doar în echivalent, la valoarea stabilită prin expertiza tehnică necontestată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj.
Recurentul a formulat o singură critică, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu are atribuții și competență în rezolvarea litigiului dedus judecății.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Sub un prim aspect, din practicaua deciziei recurate rezultă că recurentul pârât a invocat lipsa calității sale procesuale pasive după închiderea dezbaterilor, încălcând astfel prevederile art. 115 și art. 132 C. proc. civ.
Excepția este însă nefondată deoarece potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, incident în speță, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile, de la data la care a expirat termenul prevăzut de alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea Primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege. în speță, Primăria nu a făcut reclamantului nici o comunicare, astfel încât statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă.
Așa fiind, recursul a fost respins, ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurentul a fost obligat către intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4127/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4402/2006. Civil → |
|---|
