ICCJ. Decizia nr. 355/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 355.
Dosar nr. 5341/3/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 2006 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestatorii D.S., D.R.C., B.I. şi E.R.R. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti prin Primar General anularea dispoziţiei nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de acesta şi obligarea intimatei la restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul situat în Bucureşti, respectiv a dependinţelor de la demisol aferente acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 747 din 31 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis contestaţia, s-a anulat dispoziţia nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de intimată, fiind obligată intimata să restituie în natură contestatorilor cota de ½ din imobilul situat în Bucureşti, respectiv apartamentul de la etaj, camerele de la mansardă şi dependinţele de la demisol aferente acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Imobilul în litigiu a fost proprietatea numitului I.M.I., iar contestatorii sunt moştenitorii numitei D.E.A., fiica acestuia.
În baza sentinţei penale nr. 963 din 4 iunie 1959 autorul contestatorilor I.M.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, în baza Legii nr. 284/1947 pentru deţinere de metale preţioase, dispunându-se confiscarea acestora precum şi a imobilului proprietatea sa.
Prin Decizia nr. 1531 din 28 decembrie 1959 a Sfatului Popular al Raionului 1 Mai, s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea Statului Român.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 8602 din 11 august 1960 a fostului Tribunal Popular al Raionului Tudor Vladimirescu s-a constatat că ½ din imobil a aparţinut numitei M.A. soţia lui I.M.I.
Prin sentinţa civilă nr. 468 din 28 ianuarie 1961 a fostului Tribunal Popular al Raionului 1 Mai, s-a dispus partajarea imobilului, rămânând în proprietatea statului numai apartamentul de la etajul 1 şi încăperile aferente solicitate prin contestaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 4257/2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti s-a dispus restituirea către contestatori a obiectelor din aur confiscate de la autorul lor în baza sentinţei penale mai sus amintite.
Reţinându-se că atât condamnarea autorului contestatorilor cât şi confiscarea obiectelor din aur de la acesta s-a făcut în baza unui act normativ abuziv, nu se poate da o altă interpretare nici măsurii confiscării averii acestuia, astfel încât, instanţa de fond, a apreciat că şi trecerea imobilul în proprietatea statului s-a făcut tot cu caracter abuziv, titlul statului nefiind valabil, situaţie în care devin incidente în cauză dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, în actuala redactare a Legii nr. 247/2005, acestea fiind menţionate la art. 2 pct. i).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Municipiul Bucureşti prin Primar general, susţinând pe de o parte că preluarea nu a fost abuzivă, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, atât timp cât imobilul a fost preluat, nu ca urmare a unei hotărâri penale de condamnare pentru o infracţiune de natură politică săvârşită ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist, ci ca urmare a infracţiunii de deţinere de metale preţioase.
Pe de altă parte, nu poate fi reţinută motivarea instanţei de fond în sensul că, întrucât preluarea s-a făcut în baza unui act normativ abuziv se constituie într-o preluare abuzivă şi că dacă legiuitorul ar fi înţeles să includă sub incidenţa Legii nr. 10/2001, toate imobilele preluate abuziv, atunci nu ar fi precizat expres la lit. b) condiţiile cerute pentru ca măsura confiscării averii să fie considerată abuzivă.
Printr-un ultim motiv de apel s-a susţinut că instanţa a dispus restituirea în natură fără a verifica situaţia juridică a acestuia, pronunţându-se pe baza unor acte care nu fac dovada dreptului de proprietate şi în lipsa unei expertize care să stabilească întinderea dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 571 din 29 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, reţinând, în esenţă, următoarele.
Preluarea imobilului în discuţie nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, care vizează restrictiv doar condamnările pentru infracţiunile de natură politică.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art.2 alin.1 lit. i) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat de stat fără titlu valabil, întrucât Legea nr. 591/2004 declară abuzive prevederile Legii nr. 284/1947, iar în cauză măsura confiscării averii s-a aplicat ca pedeapsă complementară în aplicarea acestei legi, neputând fi conceput un regim juridic diferit.
A mai reţinut instanţa de apel că şi în condiţiile în care imobilul ar fi fost preluat cu titlu valabil, acesta este supus restituirii potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
A respins ca total neîntemeiată critica apelantei în sensul că intimaţii nu ar fi făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General criticând-o ca fiind nelegală, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct.9 C. proc. civ., în sensul că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, pentru a putea vorbi de o preluare abuzivă a imobilului în discuţie, respectiv.
- existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică;
- infracţiunea să fie săvârşită ca manifestare faţă de sistemul totalitar comunist;
- legea să prevadă posibilitatea aplicării măsurii confiscării averii;
- prin hotărâre judecătorească menţionată să se fi aplicat pedeapsa complementară a confiscării averii.
În speţă, măsura confiscării a fost dispusă ca pedeapsă complementară, urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de metale preţioase şi ca atare, nu poate fi reţinută motivarea instanţei că preluarea imobilului s-a făcut în baza unui act normativ abuziv, iar existenţa sentinţei civile nr. 4572 din 26 mai 2006, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, nu are nici o relevanţă întrucât aceasta vizează confiscarea obiectelor de metal preţios, fără a face referire la preluarea imobilului.
În fine, a mai susţinut, că ambele instanţe nu au clarificat situaţia juridică a imobilului în litigiu, astfel încât s-a solicitat ca acţiunea să fie respinsă.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, imobilele preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie în natură.
Legea prevede în mod expres, la art. 2 alin. (1), ce se înţelege prin imobile preluate în mod abuziv, lit. b) enumerând imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Or, din cercetarea considerentelor sentinţei penale nr. 943 din 4 iunie 1959 pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Tudor Vladimirescu rezultă că, numitul I.M.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2, art. 5 şi art. 14 din Legea nr. 284/1947, reţinându-se în sarcina sa că a deţinut un număr de 71 monezi din aur.
Prin urmare, intimaţii-reclamanţi nu se află în prezenţa unei hotărâri penale de condamnare a autorului lor pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică.
Prin Legea nr. 591/2004 privind modificarea şi completarea OUG nr. 190/2000 la art. I pct. 2 se arată că preluarea efectuată în baza Decretelor nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase şi nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase este considerată abuzivă, nu şi preluarea imobilelor.
Pe de altă parte, sentinţa penală nr. 943 din 4 iunie 1959, prin care s-a dispus confiscarea imobilului în litigiu nu a fost desfiinţată în căile de atac prevăzute de C. proc. pen.
Aşadar, concluzia instanţelor în sensul că imobilul în litigiu face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi supuse restituirii este evident greşită.
În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis.
Va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 747 din 31 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar pe fond, va respinge contestaţia formulată de D.S., D.R.C., B.M. şi E.M. împotriva dispoziţiei nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de Primarul general al Municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 571 din 29 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 747 din 31 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar pe fond:
Respinge contestaţia introdusă de D.S., D.R.C., B.M. şi E.M. împotriva Dispoziţiei nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de Primarul general al Municipiului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 363/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3551/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
