ICCJ. Decizia nr. 3551/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3551
Dosar nr. 5780/59/2006
Şedinţa publică din 3 mai 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4588 din 31 mai 2006, reclamantul I.A.V. a chemat în judecată Primarul Municipiului Arad, solicitând anularea dispoziţiei nr. 818 din 28 aprilie 2006 emisă de acesta şi repunerea lui în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv termenul de înregistrate a notificării.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu a putut depune notificarea în condiţiile reglementate de art. 22 din Legea nr. 10/2001, întrucât a solicitat Arhivelor Naţionale eliberarea actelor doveditoare privind existenţa societăţii I.O. SA, ai căror proprietari au fost antecesorii săi, dar s-a tergiversat soluţionarea cererii lui, astfel că a fost depăşit termenul legal de depunere a notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 869 din 28 iunie 2006, Tribunalul Arad a respins contestaţia reclamantului, cu motivaţia că nu se justifică cererea de repunere în termenul de depunere a notificării, întrucât motivul invocat, şi anume lipsa răspunsului de la Arhivele Naţionale, nu se încadrează în prevederile Decretului nr. 167/1958.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 378/A din 16 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul, menţinând astfel, soluţia primei instanţe.
Reclamantul a formulat cerere de recurs împotriva acestei decizii, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acesta a arătat, în esenţă, ca şi în apel, că decăderea prevăzută de lege din dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în cazul depăşirii termenului de depunere a notificărilor, se referă numai la imposibilitatea persoanei interesate de a mai solicita măsuri reparatorii prin justiţie, nu şi la posibilitatea autorităţilor publice sau a persoanelor juridice deţinătoare ale bunurilor de a refuza emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificărilor depuse peste termenul de 14 februarie 2002 (ca urmare a celor două prelungiri succesive).
Recursul este nefondat.
Motivul invocat de reclamant, care l-a împiedicat să depună în termen notificarea, nu poate constitui, aşa cum corect a reţinut şi curtea de apel, temei legal pentru repunerea în termenul de depunere a notificării, deoarece nu constituie o împrejurare obiectivă, mai presus de voinţa părţii şi care să constituie o împiedicare efectivă a acestuia de înregistrare a notificării în termen legal.
Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamantul avea posibilitatea să depună notificarea la autoritatea competentă, cu respectarea termenului legal, ulterior având posibilitatea de a-şi continua demersurile, fără a exista riscul decăderii lui din termenul reglementat în mod expres pentru depunerea notificărilor.
Totodată, acesta putea anexa notificării cererea adresată Arhivelor Naţionale pentru identificarea imobilului.
Faţă de aceste considerente corecte ale instanţei de apel, se reţine că termenul de depunere a notificărilor este un termen de decădere şi nu de prescripţie, el nefiind susceptibil de repunere în termen.
Criticile formulate de recurent nefiind întemeiate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.A.V. împotriva deciziei nr. 378/A din 16 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 355/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3555/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
