ICCJ. Decizia nr. 3689/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a V a civilă, sub nr. 4456/2002, reclamanții S.P.S. și N.V. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele SC A. Mogoșoaia SA și comuna Mogoșoaia prin Primar, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtelor să le lasă în deplină proprietate și posesie imobilul compus din construcție și dependințe și terenul aferent situat în comuna Mogoșoaia jud. Ilfov.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii legali ai fostului proprietar N.S.S., conform certificatelor de moștenitor depuse la dosar, autorul lor dobândind terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 12109 din 20 martie 1939 de Tribunalul Ilfov, secția notariat.
Reclamanții au mai arătat că imobilul pe care îl revendică, împreună cu toată moșia, ferma, inventarul și celelalte clădiri ce țineau de exploatația agricolă a autorului lor a fost expropriat, abuziv, prin Decretul nr. 83/1949 de completare a Legii nr. 187/1945, fiind dat în administrarea fostei D.G.A.S., iar ulterior fostei I.A.S. Mogoșoaia; că după anul 1990 imobilul în litigiu a trecut în patrimoniul SC A. Mogoșoaia SA, înființată în baza Legii nr. 15/1990 și că deși au notificat pârâtele în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru a le fi restituit, nu au primit nici un răspuns. în drept, au invocat dispozițiile art. 480 și urm. C. civ.
Prin sentința civilă nr. 483 din 25 mai 2004, Tribunalul București, secția a V a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A. Mogoșoaia SA și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților.
Excepția lipsei calității procesual pasive a SC A. Mogoșoaia SA a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că amplasamentul terenului situat în comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, aflat în posesia SC A. Mogoșoaia SA se suprapune peste loturile 3,4 și 5 dobândite de autorul reclamanților, S.S.N. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 12109 /1939 și că potrivit concluziilor raportului de expertiză, imobilul revendicat de reclamanți este identic cu cel aflat în posesia SC A. Mogoșoaia SA precum și cu cel menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 7 nr. 2510 din 20 martie 2000 și anexa acestuia, constatându-se astfel că SC A. Mogoșoaia SA se legitimează procesual pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii tribunalul a reținut că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost inițiată de reclamanți, dar nu a fost finalizată, motiv pentru care acțiunea în instanță nu poate fi primită.
împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au susținut că acțiunea în revendicare este admisibilă deoarece aceasta a fost îndreptată împotriva unei terț subdobânditor, respectiv SC A. Mogoșoaia SA, imobilul fiind preluat fără titlu valabil de către stat și că societatea comercială fiind privatizată prin cumpărare de acțiuni, ceea ce face inaplicabil art. 46 din Legea nr. 10/2001. Reclamanții au mai motivat că acțiunea în revendicare îndreptată împotriva terților dobânditori cu titlu particular al imobilelor preluate cu titlu nevalabil, în condițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum și cele care nu sunt supuse art. 46 din același act normativ, respectiv imobilele preluate fără titlu și aflate în evidența societăților comerciale privatizate prin vânzare de acțiuni sau părți sociale reprezintă o excepție de la regula inadmisibilității acțiunii în revendicare a imobilelor de fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia civilă nr. 1415 din 25 octombrie 2005 a admis apelul declarat de reclamanții N.V. și S.P.S. împotriva sentinței civile nr. 483 din 25 mai 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, pe care a desființat-o și a trimis cauza la Tribunalul București pentru rejudecare.
Instanța de apel a motivat, în esență, că în mod greșit s-a apreciat de către tribunal că acțiunea în justiție a reclamantului este inadmisibilă până când notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 nu primește un răspuns din partea organului cu activitate jurisdicțională întrucât, față de dispozițiile art. 21 alin. (4) al Constituției astfel cum a fost revizuită după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și ale art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, analizarea cererii de revendicare direct de instanța de judecată devine admisibilă în condițiile în care se constată refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde notificării formulate în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta SC A. Mogoșoaia SA care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că este lipsită de temei legal întrucât a fost dată cu nesocotirea normelor și dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001 în sensul că instanța de judecată a aplicat greșit norme ale dreptului comun la situații pentru care exista o reglementare specială. Pârâta SC A. Mogoșoaia SA a mai susținut că reclamanții aveau obligația să notifice Ministerul Agriculturii și Alimentației Publice întrucât acesta era implicat în privatizarea societății noastre, urmând ca acest organ să se pronunțe prin decizie asupra notificării.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea formulată, reclamanții și-au motivat inițierea demersului judiciar arătând că, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, au notificat pârâtele pe care ulterior le-au chemat în judecată, însă cererea lor nu a primit nici un răspuns.
Din actele depuse la dosarul cauzei reiese că, într-adevăr, reclamanții au urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, formulând notificare către SC A. Mogoșoaia SA pentru restituirea imobilului compus din teren în suprafață de 1,153 ha și construcție situat în comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, la fila 220 din dosarul nr. 4456/2002 al Tribunalului București, secția a V a civilă, fiind depusă, în acest sens, adresa nr. 374 din 6 august 2001 emisă de pârâtă prin care se confirmă primirea notificării.
Procedura prevăzută de art. 21 și urm. ale Legii nr. 10/2001, republicată, este o procedură jurisdicțională administrativă ce se finalizează printr-o hotărâre supusă controlului judecătoresc, prin aceasta asigurându-se accesul la justiție.
Astfel fiind, chiar dacă reclamanții au înțeles să invoce în drept dispozițiile art. 480 C. civ. este cert că inițierea acțiunii în justiție a fost determinată de refuzul nejustificat al pârâtei SC A. Mogoșoaia SA de a răspunde notificării ce i-a fost adresată.
Cum în raportul juridic dedus judecății nu s-a făcut dovada că reclamanților le-a fost soluționată notificarea, într-un fel sau altul, în termenul imperativ prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, și care, în speță, a fost depășit, este evident că, în raport cu art. 21 din Constituție, astfel cum a fost revizuită prin Legea nr. 429/2003, reclamanții erau îndreptățiți să se adreseze instanței de judecată, urmând ca aceasta să se pronunțe asupra calității de unitate deținătoare și a celorlalte aspecte invocate în cauză, în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată.
Astfel, în mod legal instanța de apel a constatat, față de starea de fapt reținută, că acțiunea în revendicare pe care reclamanții au înțeles s-o formuleze era admisibilă, acestora neputându-le fi îngrădit liberul acces la justiție până la finalizarea, într-un termen nespecificat, a procedurii administrative, și a dispus desființarea hotărârii tribunalului care a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Având în vedere temeiurile care preced, se constată că decizia atacată este legală așa încât recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3735/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3693/2006. Civil → |
|---|
