ICCJ. Decizia nr. 3693/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 17852 din 22 noiembrie 2004, H.I. și H.F. a chemat în judecată pe K.J. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună decăderea din drepturile părintești ale pârâtului și să le fie încredințat spre creștere și educare a minorului K.D.D., în calitate de bunici materni precum și stabilirea domiciliului minorului la reclamanți.
în motivarea cererii reclamanții au susținut, în esență, că, în calitate de bunici materni l-au crescut pe minorul K.D.D. de când era mic, fiica lor, mama minorului, decedând într-un tragic accident de circulație și că tatăl lui nu a fost preocupat niciodată de copil, neglijându-l.
La data de 1 februarie 2005 reclamanții, invocând prevederile Legii nr. 272/2004, prin cererea intitulată "Extindere și completare de acțiune" au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Primăriei municipiului Cluj Napoca, Serviciul public de asistență socială Cluj Napoca și a D.G.A.S.P.C. Cluj solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună și să le încuviințeze să-și exercite drepturile și obligațiile părintești față de minorul K.D.D. deoarece mama sa a decedat și încuviințarea de măsuri de protecție specială a minorului prin luarea măsurii de protecție a plasamentului în familia extinsă, deoarece este neglijat de tatăl său.
Prin sentința civilă nr. 5378 din 9 martie 2005, Judecătoria Cluj-Napoca
și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, invocând dispozițiile art. 55 și art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj, secția civilă, sub nr. 2886/2005.
Prin încheierea civilă nr. 686 din 4 mai 2005, Tribunalul Clu, secția civilă, reținând că petitul principal cu care a fost investită instanța este decăderea pârâtului din exercitarea drepturilor părintești, aplicarea măsurii de protecție a plasamentului fiind o cerere accesorie la cererea principală ce nu poate fi luată decât după decăderea din drepturile părintești a tatălui, conform art. 56 din Legea nr. 272/2004, în temeiul art. 1 pct. 1 C. proc. civ., și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj și, constatând ivit conflictul negativ de competență l-a trimis, spre soluționare, Curții de Apel Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, soluționând conflictul negativ de competență, prin sentința civilă nr. 62 din 14 iunie 2005, a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 8474 din 26 octombrie 2005, în temeiul unei excepții invocate din oficiu, de ordine publică, a admis recursul declarat de reclamanții H.I. și H.F. împotriva sentința civilă nr. 62 din 14 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând lipsa minutei hotărârii recurate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 258 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 3 din 9 ianuarie 2006, a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți având ca obiect decăderea din drepturile părintești, încredințarea spre creștere și educare a minorului, stabilirea domiciliului minorului, încuviințarea de măsuri de protecție specială față de minor, prin luarea măsurii de protecție a plasamentului la familia extinsă în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, reținând că petitul principal al acțiunii este decăderea pârâtului K.J. din exercitarea drepturilor părintești, celelalte cereri fiind accesorii acestui petit.
împotriva acestei din urmă sentințe reclamanții au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs au arătat că instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia în sensul că în mod eronat a reținut că petitul principal al acțiunii este decăderea din drepturile părintești întrucât nu aceasta
s-a cerut prin acțiune și nu aceasta se urmărește, în principal. Reclamanții au mai susținut că petitul principal al acțiunii este acela al luării măsurii plasamentului în familia extinsă, conform art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004, așa încât tribunalul este competent să judece acțiune în primă instanță.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele și lucrările cauzei se constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții H.I. și H.F. contradictoriu cu pârâtul K.J. și înregistrată la data de 22 noiembrie 2004 la Judecătoria Cluj Napoca are ca obiect decăderea din drepturile părintești ale pârâtului K.J., încredințarea spre creștere și educare a minorului K.D.D. către aceștia, în calitate de bunici materni precum și stabilirea domiciliul minorului la reclamanți.
Prin cererea formulată la data de 1 februarie 2005 la Judecătoria Cluj Napoca, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ CLUJ-NAPOCA și D.G.A.S.P.C. CLUJ solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună și să le încuviințeze să-și exercite drepturile și obligațiile părintești față de minorul K.D.D. precum și încuviințarea de măsuri de protecție specială a minorului prin luarea măsurii de protecție a plasamentului în familia extinsă, deoarece este neglijat de tatăl său (filele 33 - 376 din dosarul nr. 17852/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca).
Având în vedere conținutul cererii, pe care, de altfel reclamanții au intitulat-o "Extindere și completare de acțiune" și în raport cu criticile formulate în recurs, nu se poate reține că aceștia și-ar fi restrâns petitul acțiunii, schimbând cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă, ba dimpotrivă, cadrul procesual inițial a fost lărgit, prin chemarea în judecată și a altor pârâți și prin formularea unor capete de cerere noi.
Este de reținut de altfel că pe parcursul judecării cauzei reclamanții nu
și-au manifestat niciodată expres voința în sensul restrângerii petitelor acțiunii inițiate în justiție și nici nu au solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecarea petitului care viza decăderea din drepturile părintești ale pârâtului K.J.
Mai mult chiar, prin cererea de completare a probatoriului formulată de reclamanți la 18 aprilie 2005, când cauza era pendinte la Tribunalul Cluj aceștia învederează că litigiul cu K.J. vizează decăderea din drepturile părintești (fila 7 din dosarul nr. 2886/2005 al Tribunalului Cluj).
în soluționarea conflictului negativ de competență Curtea de Apel Cluj era obligată să constate care sunt limitele pretențiilor determinate prin cererea de chemare în judecată întrucât acesta reprezintă actul de investire al instanței competente.
Cum în speță petitul principal al acțiunii introductive, care nu a făcut obiectul vreunei renunțări la judecată era decăderea din drepturile părintești și cum cererea ulterioară de luare a măsurii plasamentului întemeiată pe dispozițiile art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004, invocat de reclamanți și în recurs, conform căruia "de măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază: copilul ai cărui părinți sunt (..) decăzuți din exercițiul drepturilor părintești" capătă, în acest context, caracterul unei cereri accesorii chiar dacă legea prevede, altfel, competența de primă instanță a tribunalului în soluționarea ei, se constată că în mod legal Curtea de Apel Cluj a stabilit că instanța competentă să judece acțiunea este Judecătoria Cluj-Napoca, în raport cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art.17 C. proc. civ.
Astfel fiind, criticile reclamanților în sensul că nu au solicitat și urmărit ca pârâtul să fie decăzut din drepturile părintești nu pot fi primite, neputându-i-se reproșa instanței că nu a respectat cadrul procesual cu privire la obiectul procesului civil astfel cum a fost fixat de reclamanți prin inițierea demersului judiciar, pentru temeiurile arătate recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3689/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3726/2006. Civil → |
|---|
