ICCJ. Decizia nr. 3800/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 transmisă SC P. SA Pitești, B.M., în nume propriu și în numele surorilor sale R.M. și M.N., a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 900 mp și moară situat în Broșteni, orașul Costești, județul Argeș, care a constituit proprietatea autorului B.I.A. și a fost preluat de stat în aplicarea Legii nr. 119/1948.
Susținând că unitatea deținătoare notificată nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în natură prin modalitățile și în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la data de 16 octombrie 2003 reclamanții B.M., R.M. și M.N. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Pitești solicitând a fi obligată să-i restituie imobilul în natură.
La primul termen de judecată stabilit de Tribunalul Argeș (10 noiembrie 2003), reclamantul B.M. a depus decizia nr. 38 din 27 septembrie 2001 emisă de SC P. SA Pitești, prin care cererea obiect al notificării mai sus descrise a fost respinsă cu motivarea că emitenta nu poate restitui imobilul în natură sau prin echivalent bănesc întrucât este privatizată cu respectarea legii.
La 11 noiembrie 2003, prin petiție scrisă, B.M., R.M. și M.S. au transformat acțiunea inițială în contestație împotriva deciziei emisă de SC P. SA Pitești, solicitând anularea acesteia și restituirea imobilului în natură.
Contestația a fost reiterată printr-o cerere separată din 8 ianuarie 2004 formulată de R.M. și M.N., care au precizat că au luat cunoștință de existența deciziei atacate numai la unul din termenele de judecată ulterioare depunerii ei la instanță.
Prin sentința civilă nr. 4 din 12 ianuarie 2004, Tribunalul Argeș, secția civilă, reținând că decizia atacată a fost comunicată reclamanților inițiali la data de 15 septembrie 2003, iar aceștia s-au adresat justiției la 16 octombrie 2003, a admis excepția tardivității invocată de SC P. SA și a respins "plângerea formulată de reclamante".
Apelul declarat de contestatorii B.M., R.M. și M.N. a fost admis prin decizia civilă nr. 847/A din 29 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, sentința primei instanțe fiind anulată și fixându-se termen pentru data de 20 mai 2004 în vederea soluționării fondului cauzei.
Instanța de apel a statuat pe de o parte, că probele administrate nu permit a se concluziona că decizia atacată a fost comunicată contestatorului B.M., iar pe de altă parte că aceeași decizie nu a fost comunicată celorlalte contestatoare.
Aceeași instanță de apel a pronunțat apoi decizia civilă nr.1176/A din 4 iunie 2004, prin care a respins apelul declarat de contestatori, a admis "excepția invocată de pârâta SC P. SA și pe fond a respins "acțiunea".
în motivarea celei din urmă hotărâri se arată că, verificând excepția invocată de SC P. SA Pitești, instanța de apel constată că B.M. a contestat tardiv decizia, depășind termenul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, iar R.M. și M.N. nu au calitate procesuală activă, deoarece nu au făcut dovada că au notificat și ele unitatea deținătoare, din conținutul notificării aflate la dosarul cauzei rezultând că aceasta a fost semnată numai de B.M., care le-a nominalizat pe celelalte contestatoare fără să fi avut din partea acestora mandat "în formă scrisă și cu procură dată special a accepta, fiind un act de dispoziție".
Contestatorii B.M., R.M. și M.N. au declarat recurs susținând în fapt că notificarea a fost făcută de către toți și în termen legal, astfel că nelegal s-a reținut tardivitatea contestației, încălcându-se prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatorii au cerut casarea hotărârilor și trimiterea cauzei instanței competente să judece fondul pricinii.
Recursul este întemeiat.
Așa cum rezultă din conținutul recursului, contestatorii au atacat numai decizia civilă nr. 1176/A din 4 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.
Cum decizia civilă intermediară nr. 847/A din 29 aprilie 2004 pronunțată de aceeași instanță nu a fost recurată de nici una dintre părți, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat atât sub aspectul admiterii apelului declarat de către contestatori, cât și în privința respingerii excepției invocate de SC P. SA Pitești referitoare la tardivitatea contestației.
Ca urmare, respingând apelul prin decizia atacată și admițând aceeași excepție în contra contestatorului B.M., instanța de apel a încălcat, pe de o parte autoritatea lucrului judecat, iar pe de altă parte a depășit înseși limitele judecății cu care s-a autoinvestit prin decizia intermediară, potrivit cu care avea numai obligația de a evoca fondul pricinii, fiind lipsită de posibilitatea de a rejudeca excepția tardivității deja rezolvată.
în aceste condiții, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care, coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., constituie temei suficient pentru admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va reanaliza excepția lipsei calității procesuale a contestatoarelor R.M. și B.S. și consecințele eventualei admiteri a acestei excepții în privința drepturilor pretinse de contestatorul B.M. prin prisma prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 introdus prin Titlul I art. I pct. 8 din Legea nr. 247/2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3802/2006. Civil → |
|---|
