ICCJ. Decizia nr. 3968/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 aprilie 2004, la Tribunalul Alba, reclamantul K.S. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr.1555 din 23 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Sebeș prin care a fost respinsă notificarea de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești pentru imobilul situat în localitatea Petrești. Reclamantul a solicitat anularea dispoziției emise de primar și obligarea primarului să întocmească și să înainteze documentația necesară acordării despăgubirilor bănești.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 925 din 8 septembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1555/2004 emisă de Primarul Municipiului Sebeș și a dispus obligarea primarului să întocmească documentația prevăzută de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul a cărui valoare de circulație este de 992.000.000 lei și să înainteze documentația Prefecturii Alba, care a fost obligată, la rândul ei, să dea curs notificării ce i-a fost adresată de reclamant în condițiile art. 36 din Legea nr.10/2001.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Alba.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul aflat în litigiu a fost proprietatea reclamantului și părinților acestuia, fiind preluat de stat, în anii 1982 și 1984, în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 223/1974, așa încât reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent deoarece construcția a fost înstrăinată altei persoane.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 974/A din 17 iunie 2005, a respins, ca nefondat apelurile declarate de Primarul Municipiului Sebeș și de Prefectura Județului Alba cu mențiunea că probele administrate atestă preluarea abuzivă a imobilului aflat în litigiu.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs de Primarul Municipiului Sebeș susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece preluarea imobilului nu a fost abuzivă câtă vreme fostul proprietar a fost despăgubit cu 17.000 lei, așa încât acțiunea introdusă de reclamant trebuia respinsă.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg printre altele, orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legal în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Imobilul aflat în litigiu a fost preluat, prin două acte de dispoziție (decizii) din 1982 și 1984 ale organului local al administrației de stat, emise în temeiul Decretului nr. 223/1974, așa încât instanța de apel, c a de altfel și prima instanță, a aplicat corect art. 2 din Legea nr. 10/2001 când a hotărât că imobilul a fost preluat în mod abuziv.
Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 potrivit cărora preluarea nu a fost abuzivă în situația în care fostul proprietar a primit o sumă de bani cu titlu de despăgubi nu pot fi aplicabile în cauză întrucât sunt contrare legii pentru aplicarea căreia au fost adoptate. Nici o dispoziție legală nu îndreptățește concluzia că prin despăgubirea cu o sumă disproporționat de mică (în cauză 17.00 lei) fostul proprietar a fost îndestulat rezonabil la data când i-a fost preluată proprietatea imobilului.
Decizia instanței de apel fiind pronunțată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, recursul declarat a fost respins. în baza art. 274 C. proc. civ. recurentul a fost obligat la cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3933/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3987/2006. Civil → |
|---|
