ICCJ. Decizia nr. 4352/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 4073 din 31 martie 2003, reclamanții B.I. și V. au chemat în judecată pârâții B.M., B.D., B.F. și Z.M., Consiliul Local al Municipiului Bacău, Municipiul Bacău prin Primar, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de schimb nr. 12 din 6 septembrie 1998, autentificat la BNP O.I.
Prin sentința civilă nr. 7111 din 27 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Bacău s-au respins ca nefondate excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și acțiunea.
întrucât prin încheierea nr. 2310 din 19 martie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis cererea de strămutare, dosarul de apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău a fost înaintat Curții de Apel Iași.
Prin decizia civilă nr. 1223 din 14 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-au respins apelurile formulate de reclamanții și pârâții B.M., B.D., B.F. și Z.M. împotriva sentinței civile nr. 7111 din 27 octombrie 2003 a Judecătoriei Bacău.
Apelanții au formulat recurs împotriva deciziei de apel, făcând obiectul dosarului nr. 40098/1/2004 (nr. vechi 17389/2004) aflat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție secția civilă și de proprietate intelectuală.
Asupra competenței de soluționare a recursului, înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000, pentru modificarea și completarea codului de procedură civilă, și care este o lege de imediată aplicare, au intervenit modificări procedurale în ceea ce privește competența de soluționare a căilor de atac.
Astfel, potrivit prevederilor acestei legi, apelul formulat împotriva unei hotărâri pronunțate de către judecătorie se judecă de tribunal, conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat, iar recursul se judecă de curțile de apel potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ. modificat.
Prin art. II din Legea nr. 219/2005 s-au prevăzut dispoziții tranzitorii de soluționare a aspectelor procedurale generate de aplicarea acestei legi.
Astfel, recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a legii și care, potrivit Legii nr. 219/2005, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel [alin. (3) art. II], iar într-un asemenea caz are loc trimiterea dosarului instanței devenită competentă să judece calea de atac [alin. (4) art. II].
După cum s-a arătat mai sus, în urma modificărilor procedurale intervenite, competența de soluționare a recursului în cazul unei hotărâri pronunțate de judecătorie, aparține curții de apel.
Asupra aplicabilității art. II din Legea nr. 219/2005, articol care cuprinde dispoziții tranzitorii, s-a pronunțat si Curtea Constituțională prin decizia nr. 90/2006.
S-a reținut că, deși prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale, menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.
Reținând, prin urmare, că în cauză competența de soluționare aparține Curții de Apel Iași, Curtea a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului către această instanță, căreia îi revine competența legală de soluționare, instanță care nu poate intra în conflict negativ de competență cu înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art. 22 C. proc. civ., decizia înaltei Curți valorând regulator de competență.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4344/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4165/2006. Civil → |
|---|
