ICCJ. Decizia nr. 4534/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10 mai 2004, C.L. a solicitat: anularea dispoziției nr. 1670 din 12 aprilie 2004 și obligarea Primarului municipiului Râmnicu Vâlcea la restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 300 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, între blocul 13 și intersecția cu str. M., așa cum a fost identificat în planul de situație anexat la notificare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că autorii săi nu au fost niciodată deposedați legal de dreptul de proprietate și obligarea primarului la plata unor daune interese pentru lipsa de folosință a terenului, începând cu data de 10 octombrie 2001, sumă calculată în funcție de prețul de închiriere a terenurilor în zonă și pe care o va dona Leagănului de copii preșcolari din Râmnicu Vâlcea. A arătat că dispoziția atacată este netemeinică și nelegală, întrucât, ca moștenitor al autorilor săi, este de drept proprietarul terenului revendicat. A precizat că faptul că terenul ar fi ocupat de o parcare publică betonată nu constituie un impediment, întrucât în anexa III la Legea nr. 213/1998, parcările sau spațiile verzi nu sunt menționate ca făcând parte din domeniul public de interes local.
Prin sentința nr. 795 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea și Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea. A anulat în parte dispoziția nr. 1670/2004, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 135 mp, compusă din două parcele S.2 - 52,50 mp și S.3 - 82,50 mp, situate în Râmnicu Vâlcea, astfel cum sunt identificate prin schița anexă nr.3 a raportului de expertiză tehnică, de la fila 44 dosar. A menținut dispoziția cu privire la restituirea prin echivalent constând în titluri de valoare nominală pentru diferența de teren 165 mp. S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capătului 3 din acțiune.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este moștenitorul legal al autorilor V.P., C.O., C.I. și C.G., iar terenul revendicat, moștenit de pe urma acestora, nu a fost expropriat, fiind preluat abuziv, fără aplicarea vreunui act normativ, o dată cu exproprierea ce a avut loc în anul 1980, astfel încât domeniul public nu se poate legal constitui în afara cadrului legal și prin încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate privată. S-a arătat totodată că reclamantul, la dezbaterile pe fondul cauzei, a declarat că solicită restituirea în natură numai a suprafeței de 165 mp, respectiv S.2 și S.3 și, în raport de dispozițiile art. 7-9 din Legea nr. 10/2001, s-a admis acțiunea astfel cum a fost precizată.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 215/A din 17 martie 2005 a admis apelul declarat de pârâții Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea și Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 795 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul C.L.
Instanța de apel a reținut că nu este posibilă restituirea în natură a celor două parcele de teren, întrucât terenul în suprafață de 52,5 mp este ocupat de un taluz cu iarbă, iar cel în suprafață de 82,5 mp este ocupat de o parcare betonată situată în fața unui bloc, ambele terenuri fiind amplasate între blocuri, spații verzi și căi de acces, astfel cum rezultă din anexa la raportul de expertiză, întocmit de expert C.T. S-a arătat că prin H.G. nr. 1362/2001 s-a stabilit apartenența terenului în litigiu la domeniul public, acesta fiind menționat ca atare în anexa nr. 2 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, motiv pentru care s-a menținut ca legală dispoziția nr. 1640/2004 prin care s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamantul arătând că regula care guvernează Legea nr. 10/2001 este aceea a restituirii în natură a imobilelor, restituirea prin echivalent constituind excepția, cu consecința unei stricte interpretări. A susținut că nu s-a făcut dovada certă a faptului că terenul în suprafață de 135 mp face parte din domeniul public al municipiului Râmnicu Vâlcea întrucât extrasele din inventarul domeniului public nu fac dovada că terenul este cuprins în suprafața evidențiată la poziția 1093.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de C.T., expert tehnic în specialitatea topografie - cadastru, s-a precizat că suprafața de 135 mp, respectiv S.2 = 52,5 mp și S.3 = 82,5 mp, pentru care reclamantul a solicitat restituirea în natură conform precizării acțiunii, nu este liberă.
Prin răspunsul la obiectivele propuse de instanță, expertul tehnic C.T. a arătat că expertiza a identificat pe fostul amplasament al terenului dotări constând în spațiu verde, trotuar, zonă gradene din beton, băncuțe de lemn, spațiu verde în pantă spre parcare și parcare betonată.
Astfel, interpretarea restrictivă dată noțiunii de teren ocupat prin motivele de recurs este contrară dispozițiilor Legii nr. 10/2001, sensul real al condiției referindu-se la faptul că terenul nu este liber sau nu poate fi eliberat.
în același sens, sunt și dispozițiile pct. 10.3 din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora nu se poate dispune restituirea în natură în situația în care afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, etc.), în astfel de situații, restituirea în natură limitându-se numai la acele suprafețe de teren disponibile.
Se reține totodată că nu este întemeiată nici critica formulată în baza pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., text de lege în vigoare la data declarării recursului de către reclamant, potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra probelor și dovezilor administrate la judecarea fondului.
Astfel, în apel, s-a constatat că prin H.G. nr. 1362/2001 privind atestarea domeniului public al județului Vâlcea, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Vâlcea, în Anexa nr. 2, cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, la poziția 1093.1.6.2, este înscris terenul în litigiu, iar recurentul-reclamant nu a făcut dovada contrarie.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4525/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4463/2006. Civil → |
|---|
