ICCJ. Decizia nr. 4582/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 54 F din 17 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, s-a admis cererea formulată de reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Bucu și Ministerul Finanțelor Publice, s-a anulat dispoziția nr. 591 din 17 mai 2004 emisă de pârâtul Consiliul Local Bucu și s-a constatat că recurentul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că nu mai este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 1750 mp situată în intravilanul comunei Bucu, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe a formulat rol D.G.F.P. Ialomița, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru faptul că reclamantul nu a făcut dovada circulației juridice a imobilului din 1935 și până la apariția legilor de preluare a terenului la stat, fiind greșită reținerea instanței că actul de expropriere este suficient pentru a face dovada proprietății.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Ialomița, cu motivarea că actul de expropriere a terenului face dovada proprietății și a deposedării abuzive a autorului reclamantului.
împotriva acestei decizii, pârâta D.G.F.P. Ialomița, a declarat recurs, criticând soluția pronunțată de curtea de apel, ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în acest sens, a reiterat faptul că reclamantul nu a făcut dovada proprietății cât și a exproprierii abuzive a imobilului în litigiu.
Recursul nu este întemeiat.
Din hotărârea nr. 478 din 2 iulie 1946 a Comisiei pentru îndrumarea aplicării reformei agrare în județul Ialomița (fila 27 dosar fond) rezultă că s-a expropriat de la autorul N.T. suprafața de 1254 teren arabil și de baltă situat pe raza comunei Ograda, precum și suprafața de aproximativ 10 ha ca fiind peste cota legală de 50 ha.
în ceea ce privește suprafața de 1750 mp teren situat în intravilanul comunei Bucu, a fost trecută în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 83/1949.
Proprietatea în litigiu a fost dobândită de antecesorul reclamantului, prin act de vânzare-cumpărare proces-verbal de autentificare nr. 371 din 30 martie 1935 al Judecătoriei Rurale Țăndărei-Ialomița. Act de vânzare-cumpărare transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 3694 din 18 aprilie 1935.
Pe de altă parte, potrivit art. 221alin. (1) din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, în absența oricăror probe contrare, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi una recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
în absența oricăror probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autorități este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Așadar, în raport de înscrisurile menționate și de faptul că măsura exproprierii a operat față de antecesorul reclamantului-intimat, rezultă fără putință de tăgadă, că reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
în consecință, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4619/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4563/2006. Civil → |
|---|
