ICCJ. Decizia nr. 4563/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 15 aprilie 2003, reclamanta P.A. a chemat în judecată pârâții SC A. SA și A.P.A.P.S. București (actual A.V.A.S.) pentru a fi obligați la 200.000.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1500 mp situat în intravilanul localității Bălești, ocupat de construcțiile SC A. SA.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul a fost moștenit de la autorul P.C. și că, ocupat fiind nu poate fi restituit în natură, ceea ce o îndreptățește la măsuri reparatorii, că deși le-a notificat pe pârâte, acestea nu au emis în termen, dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 248 din 23 septembrie 2003, Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 202.350.00 lei, sumă reactualizată la data plății.
A obligat-o pe pârâta SC A. SA Bălești să cheme la negocieri pe reclamantă, în calitate de persoană îndreptățită.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, potrivit probelor administrate, că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren ocupată de construcțiile SC A. SA Bălești, evaluată, conform expertizei, la 202.350.000 lei și că aceasta a intrat în patrimoniul pârâtei urmare privatizării, pârâtele notificate neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 de a emite dispoziție motivată, asupra cererii de restituire.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
împotriva sentinței Tribunalului au declarat apel pârâtele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 703 pronunțată la 2 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul pârâtei SC A. SA Bălești, a schimbat sentința Tribunalului, în sensul că a obligat pârâtele SC A. SA Bălești și A.P.A.P.S. București să convoace la negocieri și să ofere reclamantei măsurile reparatorii conform Normelor Metodologice de aplicare prevăzute de H.G. nr. 498/2003, în raport de valoarea stabilită prin expertiză.
A respins apelul declarat de A.P.A.P.S. București.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a stabilit că obligația acordării de măsuri reparatorii incumbă pârâtei A.P.A.P.S., care efectuează privatizarea și care trebuia să negocieze conform procedurii prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Celelalte critici formulate de A.P.A.P.S., referitoare la încălcarea principiului contradictorialității prin nerespectarea prevederilor art. 1141alin. 2 Cod procedură civilă, a dreptului de apărare, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S., a prematurității acțiunii în sensul respectării prevederilor art. 21 din lege și inadmisibilității în condițiile neemiterii deciziei privind răspunsul la notificare, au fost înlăturate de instanță cu motivarea că "prin cererea de amânare din 5 mai 2003, pârâta a confirmat primirea acțiunii, iar actele de care reclamanta s-a folosit au fost comunicate odată cu notificarea și că aceasta a fost citată la toate termenele".
Critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au fost depuse înscrisuri care să probeze indubitabil modalitatea preluării, nu a fost primită, reținându-se că terenul este ocupat în totalitate de lucrările de investiții efectuate de pârâta SC A. SA Bălești, neputând face obiectul restituirii.
împotriva deciziei Curții de Apel Craiova au declarat recurs A.V.A.S., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și SC A. SA Bălești pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 23 pct. 1, art. 24 pct. 1 și 2, art. 27 din Legea nr. 10/2001, motive încadrate în drept în cuprinsul pct. 9 al art. 304 din același cod.
Astfel, pârâta A.V.A.S. a reiterat criticile din apel vizând încălcarea principiului contradictorialității, a dreptului la apărare, lipsa calității procesuale pasive, prematurității și inadmisibilității cererii de chemare în garanție, critici ce au fost respinse de instanța de control judiciar ordinar pentru considerentele pe larg expuse în considerentele deciziei nr. 703 din 2 aprilie 2004 (fila 25 dosar 764/2004 al Curții de Apel Craiova), iar potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. instanța a indicat motivele de fapt și de drept ce au format convingerea, argumente ce vor fi păstrate de instanța de recurs.
Cât privește recursul promovat de pârâta SC A. SA Bălești, acesta este fondat, întrucât, în cazul concret dedus judecății instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) și (2) și art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, potrivit reglementării acestor texte de lege, obligația stipulată de art. 23 alin. (1) de a se pronunța prin decizie, sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, revine unității deținătoare, iar SC A. SA Bălești este unitate privatizată, așa încât obligațiile stipulate de prevederile art. 23,art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001 incumbă unității deținătoare, în accepțiunea legii.
în consecință este de arătat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că raportul juridic obligațional stabilit pe tărâmul Legii nr. 10/2001 se leagă cu unitatea privatizată, în speță SC A. SA Bălești.
Obligațiile prevăzute de articolele mai sus evocate revin unității deținătoare, în speță A.V.A.S.. în situația de fapt a ocupării terenului a cărui restituire s-a solicitat de reclamantă aceasta are dreptul la măsuri reparatorii și mai nou, în reglementarea adusă Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 în vigoare la data soluționării recursului, persoana îndreptățită (reclamanta) are dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilului.
Fără a încălca principiul tempus regit actum, respectând însă caracterul reparator al Legii nr. 10/2001 și apreciind că despăgubirile vizează executarea de către unitatea deținătoare (A.V.A.S.) a unor măsuri reparatorii stabilite în puterea legii, este de precizat că în cazul dedus judecății obligația acordării despăgubirilor revine A.V.A.S., ci nu pârâtei SC A. SA Bălești, cu care, nu se descrie raportul obligațional.
în concluzie, înalta Curte a admis recursul declarat de SC A. SA Bălești în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., a casat în parte decizia atacată, înlăturând obligația instituită în sarcina acesteia.
A fost respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, recursul declarat de A.V.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4582/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4562/2006. Civil → |
|---|
