ICCJ. Decizia nr. 4525/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 20 noiembrie 2001, P.A. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu SC C. SA, obligarea pârâtei la restituirea tuturor bunurilor menționate în notificarea adresată societății și la care nu a primit răspuns în termenul legal.
La dosarul înregistrat pe rolul tribunalului s-au conexat dosarele având ca obiect alte două cereri ale reclamantului formulate în contradictoriu cu SC A. SA și SC R. SRL prin G.I., prin care a solicitat, de asemenea, restituirea bunurilor precizate în notificările adresate societăților și la care nu a primit răspuns.
Prin sentința nr. 488 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de P.A. în contradictoriu cu SC R. SRL Botoșani, pe care a obligat-o să restituie reclamantului, în natură, clădirea centralei electrice din incinta societății și suprafața de 109,60 mp, teren aferent conform schiței anexă la raportul de expertiză efectuat de expert T.C. din cadrul Biroului de Expertize de pe lângă instanță, care face parte integrantă din sentință. A respins acțiunile reclamantului în contradictoriu cu SC C. SA și SC A. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că restituirea terenului arabil solicitat de reclamant nu este admisibilă în condițiile Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât acestuia, potrivit declarației din 22 aprilie 2002, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren arabil și forestier la care era îndreptățit potrivit prevederilor Legii nr. 1/2000. în ceea ce privește clădirile a căror restituire în natură a fost solicitată, s-a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, acestea fie nu mai există, fie au fost reconstruite constituind bunuri noi, cu alte caracteristici și destinații sau au fost înstrăinate, motiv pentru care reclamantul este îndreptățit să solicite măsuri reparatorii în echivalent. Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat, drept bun rămas dintre cele preluate de stat cu prilejul aplicării reformei agrare, centrala electrică și suprafața de 109,60 mp teren aferent, față de care cererea reclamantului a fost constatată ca fiind întemeiată.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 20 din 8 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.
S-a reținut de către instanța de apel că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că dintre corpurile de clădire solicitate mai există doar centrala electrică care a fost restituită și că reclamantul nu a prezentat acte de proprietate referitor la acestea. Cu privire la terenuri s-a constatat că au regimul juridic reglementat prin Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000 și nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Referitor la bunurile mobile, s-a reținut că nu au fost solicitate a fi restituite nici prin notificare și nici prin acțiune, nefiind admisibilă solicitarea restituirii acestora direct în apel. S-a arătat totodată că reprezintă cereri noi chemarea în judecată a altor persoane în apel.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamantul, arătând că a depus în toate dosarele înscrisul denumit "avizul nr. 74" din 29 martie 1946 prin care autorii săi au fost expropriați de bunurile imobile pe care le revendică, instanțele de judecată fiind obligate să ia în calcul toate pretențiile sale confirmate de răspunsul primit de la Primăria Dângeni, prin adresa nr. 2534 din 10 iulie 2001, prin care s-a precizat că toate bunurile se află în folosința societăților comerciale pârâte. A precizat că nu a fost efectuată expertizarea tuturor clădirilor solicitate pe motiv că acestea sunt noi, deși din toate actele și dovezile existente la dosar reiese că acestea există fizic. A menționat că solicitarea introducerii în cauză în calitate de pârâți și a altor instituții ale statului a fost ca urmare a faptului că bunurile revendicate au fost luate de Statul Român după 23 august 1944.
Recursul este nefondat.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. T.C. și ing. Ț.D., experți tehnici autorizați de Ministerul Justiției (fila 132 dosar fond), din verificările la fața locului, s-a constatat că dintre clădirile existente la data exproprierii mai există clădirea centrală electrică construită anterior anului 1940, celelalte clădiri fiind noi. S-a arătat că delimitarea terenului din extravilan și estimarea întinderii acestuia la circa 1674 ha s-a făcut exclusiv pe baza celor pretinse și declarate de reclamant și a limitelor indicate de acesta și că pentru clădiri, terenul construit și cel aferent construcțiilor, reclamantul nu a prezentat acte de proprietate. Totodată s-a precizat că din evidențele Oficiului de cadastru a rezultat că amplasamentul terenului pretins este reconstituit și atribuit în proprietatea persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 18/1991 și nr. 1/2000.
Se reține astfel că a fost restituită în natură clădirea centralei electrice din incinta SC R. SRL Botoșani și suprafața de teren aferentă de 109,60 mp.
în ceea ce privește clădirile noi, se reține că regula instituită prin art. 9 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, nu poate fi aplicată și, pe cale de consecință, reclamantul nu poate beneficia de restituirea în natură, în situația în care imobilul a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.
Cu privire la construcțiile demolate, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stipulează că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Referitor la terenuri, se reține că prin hotărârea nr. 311 din 21 iulie 2000 a Comisiei județene Botoșani s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenurilor care intră sub incidența Legii nr. 18/1991.
Astfel, după anul 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945- 1989, prima dintre acestea fiind Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
Cum Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege generală cu caracter reparator, se reține că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 din Legea nr. 10/2001.
întrucât recurentului-reclamant i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 50 ha, acesta nu mai poate solicita restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Se reține totodată că este corectă soluția instanței de apel potrivit căreia, în raport de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face alte cereri noi, aceste prevederi fiind aplicabile și în recurs, conform art. 316 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4530/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4534/2006. Civil → |
|---|
