ICCJ. Decizia nr. 4619/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 81 din 28 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă contestația formulată de D.I. în contradictoriu cu S.N.P. P. SA împotriva deciziei nr. 149 din 2 iulie 2004 emisă de intimată, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru terenurile în suprafață de 2500 mp situat în comuna Cocu, sat Richitele județul Argeș, ocupat de sonda nr. 23 și un alt teren în suprafață de 2700 mp ocupat de sondele nr. 1431, 3117 și 3044 (câte 900 mp).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în raport de care nu sunt aplicabile prevederile acestei legi pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar.
S-a avut în vedere și că înscrisurile depuse de contestator, în raport de care a solicitat despăgubiri de la intimată nu confirmă susținerile acestuia, în sensul că terenurile în litigiu ar fi evidențiate în patrimoniul S.N.P. P. SA. Date fiind aceste contradicții, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenurilor în litigiu, însă proba nu s-a putut administra din vina contestatorului, care a fost decăzut din probă, pentru neplata onorariului.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1482 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că din compararea conținutului notificării cu adeverințele emise de Primăria comunei Cocu a rezultat că elementele de identificare ale terenurilor sunt diferite de cele depuse de contestator și că sunt incidente în speță prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii, D.I. a declarat recursul de față, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că și în situația în care expertiza nu a mai fost efectuată la instanța de fond, în virtutea rolului activ trebuia să se dispună efectuarea expertizei, pentru a se stabili cu certitudine situația juridică a terenurilor revendicare.
Recursul nu este întemeiat.
Din actele dosarului rezultă că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 170 C. proc. civ., potrivit căruia neîndeplinirea obligației de plată a onorariului pentru expertiză într-un termen maxim de 15 zile atrage decăderea, pentru acea instanță, din dovada încuviințată.
Textul instituie sancțiunea decăderii din probă pentru neîndeplinirea obligației de plată a cheltuielilor necesare într-un anumit termen. în cauză, proba a fost încuviințată la 17 decembrie 2004, iar măsura decăderii din probă a fost luată la 21 ianuarie 2005, termen la care pricina a fost judecată în fond. Rezultă, în raport de cele arătate, că termenul la care s-a făcut referire a fost respectat, astfel că soluția adoptată este în afara criticii.
în plus, se constată că în cauză s-a făcut și o judicioasă aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul căreia nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, contestatorul a susținut de la început, chiar în cuprinsul contestației că terenurile pentru care solicită despăgubiri în suprafețe de 2500 și 2700 mp, sunt cuprinse în titlul de proprietate nr. 112565 emis la 23 august 2001 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor județul Argeș.
Prin urmare, regimul juridic al acestor terenuri a intrat sub incidența Legii nr. 18/1991, situație în care nu mai sunt aplicabile prevederile legii speciale nr. 10/2001.
De aceea recursul de față este nefondat, și a fost respins ca atare, fiind legală și temeinică hotărârea recurată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4659/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4582/2006. Civil → |
|---|
