ICCJ. Decizia nr. 4812/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 15 februarie 2002, reclamanții R.C., ș.a., au chemat în judecată pârâții Tribunalul Bacău, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reactualizate la data plății, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate, reținute din venitul lunar brut, în perioada 1 ianuarie 2002 la zi.
Reclamanții arată în motivarea acțiunii că sumele plătite cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate nu au baza legală în raport cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, lege specială față de Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate ce instituie gratuitatea asistenței medicale pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S. solicitând, în situația în care acțiunea va fi admisă, obligarea acesteia să-i restituie cuantumul de 25% din suma pretinsă de reclamanți, motivat de faptul că această sumă a fost virată din cota de 7% în baza art. 21 din statutul său.
La termenul din31 ianuarie 2003, reclamanții și-au precizat acțiunea indicând perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, ca fiind perioada pentru care se solicită restituirea contribuției la asigurările de sănătate.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău au invocat prin întâmpinările depuse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii.
Aceeași excepție a invocat-o și pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și pe fond a arătat că acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
C.N.A.S. prin întâmpinarea depusă a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și lipsa calității de chemată în garanție.
Prin sentința nr. 88/C din 28 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și drept urmare pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău au fost obligați să restituie sumele reținute din veniturile brute lunare, în cotă de 7%, cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, actualizate, lună de lună, începând cu data reținerii și până la executarea sentinței după cum urmează: R.C. 13.002.469 lei ; D.D. 8.333.489 lei; P.C. 1.113.590 lei; N.I. 1.113.590 lei; S.L. 1.119.315 lei; M.D. 1.335.467 lei și D.C. 924.708 lei.
A fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamanților G.A., B.A. și T.M.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. față de C.N.A.S. pentru lipsa calității procesuale pasive și excepțiile invocate de pârâtă și chemată în garanție, ca fiind rămase fără obiect.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a constatat că reclamanții nu fac parte dintre persoanele prevăzute de Legea nr. 145/1997, care să beneficieze de asigurarea de sănătate, fără să plătească contribuția lunară de 7% din venitul brut lunar.
însă, s-a stabilit că în temeiul art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, reclamanții se află într-un raport juridic de gratuitate cu sistemul din care fac parte, fiind îndreptățiți să li se deconteze contribuția plătită de către Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău, în calitate de ordonatori de credite. Acest drept de gratuitate este garantat reclamanților prin art. 100 din Legea nr. 92/1992 și prin H.G. nr. 409/1998 dată în aplicarea legii.
Acțiunea a fost respinsă față de reclamanții G.A., B.A. și T.M. având în vedere faptul că aceștia au fost încadrați în muncă cu data de 1 august 2001, dată ce excede perioadei la care se referă acțiunea.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției a fost respinsă întrucât, dat fiind raporturile juridice de muncă între reclamanți și pârâți, potrivit dispozițiilor art. 20 și art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și Tribunalul Bacău, în calitate de ordonator secundar de credite, sunt obligați să restituie reclamanților contribuția în cotă de 7% din venitul brut lunar pe care aceștia au plătit-o la asigurările sociale de sănătate.
Față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. acțiunea a fost respinsă, motivat de împrejurarea că reclamanții nu se află într-un raport juridic de gratuitate cu sistemul instituit prin Legea nr. 145/1997, ci cu sistemul justiției care trebuie să le asigure gratuitatea plătind pentru ei contribuția stabilită de lege.
în raport de cele reținute a fost respinsă cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. pentru lipsa calității procesuale pasive iar excepțiile invocate de chemata în garanție și pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-a constatat că au rămas fără obiect.
Recursurile declarate împotriva acestei hotărâri de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 778 din 2 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, ce a considerat legală și temeinică sentința tribunalului.
La data de 23 februarie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, în conformitate cu art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, susținând că acestea au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
în esență, Procurorul General susține că prin hotărârile pronunțate s-au încălcat prevederile art. 4,art. 6,art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate, din care rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Totodată, se menționează că instanța de fond nu a avut în vedere precizarea acțiunii introductive și a admis acțiunea pentru perioada 30 martie 2001 la zi deși reclamanții și-au restrâns pretențiile pentru intervalul 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, ca atare, în mod nelegal s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată, magistrații și personalul de specialitate beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze însă această gratuitate nu echivalează cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor de sănătate, care constituie o obligație distinctă.
Beneficiul gratuităților prevăzute de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile art. 4 din Legea nr. 14/1997 ce cuprinde regula generală a obligativității asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, de la care sunt prevăzute categoriile de persoane exceptate, scutite de la plata contribuției pentru asigurările de sănătate, cuprinse în art. 6 și art. 55 din aceeași lege.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute de art. 6 și art. 55 din lege.
în acest context, instanțele, nelegal au stabilit că obligația decontării medicamentelor, asistenței medicale de către ordonatorul de credite include și decontarea contribuției bănești lunare pentru fondul asigurărilor de sănătate, câtă vreme toate dispozițiile legale în materie instituie regula că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală doar dacă fac dovada că le-a fost reținută lunar contribuția pentru asigurările de sănătate.
Cum magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu sunt menționați printre categoriile de persoane scutite de plata contribuției (art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997) pentru asigurările de sănătate, se constată că doar prin încălcarea prevederilor legale susmenționate tribunalul a admis acțiunea, soluție confirmată de curtea de apel.
Fiind întemeiat acest motiv al recursului în anulare ce atrage, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților și a cererii de chemare în garanție se cuvine a se constata că excepțiile invocate de pârâți și de chemata în garanție rămân nefondate.
Va fi respins motivul din recursul în anulare că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut deoarece din verificări rezultă că s-a avut în vedere cererea precizatoare a reclamanților (fila 22 dosar Tribunalul Neamț) că pretențiile lor privesc intervalul 1 ianuarie 2000- 31 martie 2001, perioadă la care s-a raportat instanța de fond.
Față de cele ce preced și în baza art. 3303alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a casat sentința tribunalului și decizia pronunțată de curtea de apel și în fond a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată de reclamanți și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.
Totodată au fost respinse și excepțiile invocate în cauză de pârâți și de chemata în garanție.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4701/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4664/2006. Civil → |
|---|
