ICCJ. Decizia nr. 4817/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 5 martie 2003, reclamanta P.I. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Târgu Jiu solicitând obligarea acesteia să-i restituie în natură terenul în suprafață de 2447 mp situat în Târgu Jiu, județul Gorj, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.
întrucât prin întâmpinarea depusă pârâta a susținut că terenul în litigiu a fost cumpărat prin contractul nr. 164 din 23 noiembrie 1993 de la fostul F.P.S., în prezent A.P.A.P.S., deținând și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestuia, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.P.A.P.S. București.
Prin sentința nr. 261 din 29 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.P.A.P.S.
Totodată a fost admisă acțiunea reclamantei P.I. așa cum a fost modificată și s-a constatat că aceasta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 1.744.648.400 lei pentru terenul în litigiu.
Pe baza materialului probator administrat, prima instanță a reținut că tatăl reclamantei a avut în proprietate un teren în suprafață de 2457 mp, rezultat din însumarea terenurilor din actele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Prin Decretul nr. 52 din 4 februarie 1960 s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 2457 mp, din care pârâta SC M. SA deține în prezent doar 2036 mp, suprafață afectată în totalitate de construcții și utilități.
Expertul numit în cauză, după ce a individualizat imobilul în litigiu, a concluzionat că nu există nici o parcelă de teren care să poată fi restituită în natură de către pârâta SC M. SA. S-a evaluat terenul deținut de pârâta în limita sumei de 1.744.648.400 lei.
Reclamanta, față de concluziile expertizei, și-a modificat acțiunea în sensul că solicită despăgubiri bănești pentru terenul în litigiu dacă nu poate fi restituit în natură.
Tribunalul a stabilit că reclamanta a adresat notificare, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu însă pârâta SC M. SA nu a emis dispoziția motivată prevăzută de lege, lăsând nesoluționată notificarea.
Astfel, s-a constatat că în cazul de față sunt incidente dispozițiile art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003 ce prevăd, pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca urmare s-a stabilit că reclamanta, ca persoană îndreptățită are vocație la măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 1.744.648.400 lei.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele A.P.A.P.S. București și SC M. SA Târgu Jiu criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 547 din 19 martie 2004 a admis apelurile pârâtelor, a schimbat în totalitate sentința tribunalului și pe fond a respins acțiunea reclamantei P.I. față de pârâta A.P.A.P.S. București ca prematur formulată și față de pârâta SC M. SA Târgu Jiu pentru lipsa calității procesuale pasive.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că intimata-reclamantă nu a adresat notificarea apelantei A.P.A.P.S. București în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar adresa depusă în apel nu poate suplini notificarea prevăzută de lege. De asemenea, notificarea adresată primăriei nu poate înlocui notificarea ce trebuia depusă la A.P.A.P.S. București.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea a fost introdusă prematur, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege, în raport de apelanta A.P.A.P.S. București.
Totodată, instanța de apel a stabilit că în raport de prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, apelanta-pârâtă SC M. SA Târgu Jiu nu are calitate procesuală pasivă, întrucât notificarea prin care se solicită restituirea în condițiile art. 27 alin. (1) din legea menționată se adresează instituției publice implicată în privatizare, respectiv A.P.A.P.S. București, câtă vreme SC M. SA este o societate privatizată cu respectarea dispozițiilor legale iar imobilul a fost preluat cu titlu valabil.
în contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.I. criticând-o ca fiind nelegală în raport de motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenta susține în esență că, în mod greșit, a reținut instanța de apel că nu a adresat notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 pârâtei A.P.A.P.S., câtă vreme această cerere s-a înregistrat la intimata-pârâtă la data de 12 august 2002. Mai mult, intimata-pârâtă SC M. SA Târgu Jiu a înaintat la A.P.A.P.S. atât notificarea adresată de recurentă acestei societăți cât și documentația anexată.
Se menționează că, în mod nelegal, instanța de apel a admis excepția prematurității acțiunii după ce în fața instanței de fond intimata A.P.A.P.S. a invocat doar excepția lipsei calității procesuale pasive. Că această excepție de prematuritate putea fi invocată doar în fața instanței de fond și nu direct în apel.
Recursul este fondat.
Din înscrisurile folosite ca aprobe în proces rezultă că recurenta a adresat notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 atât Primăriei municipiului Târgu Jiu cât și intimatei SC M. SA Târgu Jiu unde s-a înregistrat sub nr. 33/E din 25 mai 2001.
Pe de altă parte, intimata A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S. a confirmat că notificarea nr. 33/E din 25 mai 2001 depusă de recurentă a fost înregistrată la A.V.A.S. sub nr. DJ2/3326 din 13 august 2002.
Sub acest aspect, în mod greșit instanța de apel nu a avut în vedere aceste dovezi din care rezultă că recurenta a adresat notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 la instituția publică implicată în privatizarea SC M. SA.
Urmează a se reține că, deși notificarea s-a înregistrat la intimata A.V.A.S. încă din 13 august 2002, nici până în prezent, această autoritate nu a soluționat-o prin emiterea unei dispoziții motivate așa cum prevede Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 28, în prezent art. 29 cu referire la art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată se pronunțe prin dispoziție motivată în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1), respectiv în 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Din cele expuse, rezultă că legiuitorul nu a lăsat la discreția entității investite cu soluționarea notificării emiterea dispoziției motivate într-un termen nedefinit ci a obligat-o să respecte intervalul defipt de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Nerepectarea termenului pentru emiterea dispoziției motivate nu împiedică persoana îndreptățită să se adreseze instanței pentru realizarea dreptului său material într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele menționate se constată că în mod nelegal instanța de apel a respins acțiunea reclamantei față de pârâta A.V.A.S. București ca prematur formulată în loc să analizeze pe fond apelul declarat de această parte.
Este de observat că decizia instanței de apel nu a fost atacată cu recurs în ce privește admiterea apelului formulat de pârâta SC M. SA Târgu Jiu, astfel că sub acest aspect urmează a se constata că hotărârea este legală.
Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul reclamantei, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4885/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4813/2006. Civil → |
|---|
