ICCJ. Decizia nr. 4818/2006. Civil
| Comentarii |
|
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2002 la Tribunalul Botoșani sub nr. 6555/C/2003, reclamanții O.M. și S.Z.M., prin mandatar avocat L.P. au chemat în judecată, în calitate de pârâți, Primăria municipiului Botoșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora să le restituie imobilul compus din două corpuri de clădire și teren situat în Botoșani, sau, în cazul în care nu mai este posibil, să fie despăgubiți în echivalent cu titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 360 din 29 aprilie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanții O.M. și S.Z.M., prin mandatar avocat L.P. în contradictoriu cu Primăria municipiului Botoșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în temeiul Legii nr. 10/2001 și în consecință a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească despăgubiri reparatorii prin echivalent reclamanților constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 236.505.000 lei reprezentând contravaloarea imobilelor, casă și teren, preluate de stat abuziv, conform expertizei efectuate de expert M.I. A respins acțiunea față de Municipiul Botoșani prin Primar.
Apelul declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 2507 din 28 septembrie 2004.
Instanța de apel a motivat că sentința nr. 360 din 29 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost comunicată pârâtului la data de 21 mai 2004 conform dovezii de primire și procesului verbal de predare de la fila 126 din dosarul de fond iar apelul a fost declarat la data de 11 iunie 2004, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de lege.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice.
în dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că în mod nelegal decizia Curții de Apel Suceava a fost pronunțată în contradictoriu numai cu D.G.F.P. Botoșani deoarece apelul nu a fost promovat în numele acestei instituții, iar în teritoriu, respectiv la instanța de fond, Tribunalul Botoșani și instanța de apel, Curtea de Apel Suceava, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este reprezentat de D.G.F.P. Botoșani pe baza delegației și împuternicirii din partea ministerului.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a susținut că sentința i-a fost comunicată la data de 27 mai 2004 când a și fost înregistrată la registratura generală sub nr. 38734 iar ulterior a înaintat-o D.G.F.P. Botoșani împreună cu delegația și împuternicirea pentru declararea apelului la 4 iunie 2004 și că termenul de apel a fost calculat în raport cu data înscrisă pe ștampila registraturii generale, respectiv 27 mai 2004, așa încât apelul înregistrat la data de 11 iunie 2004,a fost declarat în termenul prevăzut de lege. A mai susținut că singura dată certă care trebuie luată în calcul la determinarea termenului pentru promovarea apelului este cea de pe ștampila registraturii generale, respectiv 27 mai 2004 și a solicitat instanței în cazul în care va lua în considerare data de 21 mai 2004 la calculul termenului în care a fost declarat apelul, să constate că Ministerul Finanțelor Publice a fost împiedicat printr-o împrejurare care a fost mai presus de voința sa de a îndeplini actul de procedură în termen, împrejurare care exclude culpa atât a Ministerului Finanțelor Publice cât și a D.G.F.P. Botoșani și să repună Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român în termenul de apel.
Recursul este nefondat.
Cu privire la critica conform căreia "în mod nelegal și netemeinic decizia Curții de Apel Suceava este în contradictoriu numai cu D.G.F.P Botoșani deoarece apelul nu este promovat în numele acestei instituții ", este de reținut că chiar dacă apelul a fost declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice iar Curtea de Apel Suceava a respins ca tardiv formulat apelul declarat de D.G.F.P. Botoșani, omițând să menționeze "în numele Ministerului Finanțelor Publice", lipsa acestei mențiuni nu este de natură să aducă vreo atingere principiului contradictorialității, cum eronat se susține. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a mandatat D.G.F.P. Botoșani să exercite calea de atac a apelului, să-l reprezinte în instanță și să întreprindă măsurile legale ce se impun în cauză până la rămânerea hotărârii irevocabile, astfel cum de altfel pârâtul însuși susține prin chiar motivele de recurs (la fila 7 din dosarul nr. 20171/2004 al îCCJ fiind depuse în copie mandatul și delegația de reprezentare nr. 38733 din 31 mai 2004 date de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice D.G.F.P. Botoșani în acest sens).
Nici susținerea pârâtului în sensul că data de 27 mai 2004 este singura dată certă de la care începe să curgă termenul de apel nu este fondată.
Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Acest termen se calculează pe zile libere, așa cum statuează art. 101 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se ia în calcul nici ziua în care el începe să curgă și nici ziua în care el se împlinește. Dacă termenul se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, el se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Termenul începe să curgă, deci, de la data care rezultă din dovada de primire sau procesul verbal întocmit de agentul procedural, fără posibilitatea completării cu probe extrinseci, procesul-verbal întocmit în conformitate cu cerințele legii constituind un act oficial care face dovadă, în privința constatărilor făcute personal de către agentul procedural, până la înscrierea în fals, conform art. 100 alin. ultim C. proc. civ.
în speță, din verificarea actelor dosarului se constată că sentința civilă nr. 360 din 29 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, în dosarul nr. 6555/C/2003 a fost comunicată pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, cu respectarea cerințelor legii, la data de 21 mai 2004, dată consemnată de agentul M.N. pe "Dovada de primire și procesul verbal de predare" a sentinței, act procedural pe care a fost aplicată de funcționara R.P. ștampila registraturii generale a Ministerului Finanțelor Publice, fiind lipsită de relevanță și neconcludentă mențiunea făcută de recurentul-pârât în propriile scripte referitoare la primirea sentinței la o dată ulterioară, respectiv 27 mai 2004.
în aceste condiții, termenul de apel a început să curgă de la data de 21 mai 2004, împlinindu-se la 5 iunie 2004 care însă, fiind o zi de sâmbătă, s-a prelungit până pe 7 iunie 2004.
Procedând la calculul termenului de apel conform art. 101 C. proc. civ., reiese că 8 iunie 2004 era ultima zi în care apelul putea fi declarat în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Cum D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice a declarat apel la data de 11 iunie 2004, in mod legal Curtea de Apel Suceava l-a respins la tardiv.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de apel formulată de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice odată cu motivele de recurs Curtea reține următoarele :
Conform art. 103 C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Prin urmare, articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege nu sunt respectate și chiar dacă nu operează cu noțiunea ca atare, cuprinde și dispoziții referitoare la instituția repunerii în termen.
în cauza de față, pentru considerentele arătate, este de necontestat faptul că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, atât timp cât sentința Tribunalului Botoșani a fost comunicată pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la data de 21 mai 2004 iar cererea de apel a fost depusă la data de 11 iunie 2004.
înainte de a analiza susținerile invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în motivarea cererii de repunere în termenul de apel, urmează a se stabili în ce măsură Curtea poate soluționa o astfel de cerere.
Prin natura ei, cererea de repunere în termen este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate pronunța doar instanța competentă să soluționeze calea de atac ori să îndeplinească un anumit act de procedură.
Acesta este motivul pentru care asupra unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului nu se poate pronunța decât instanța investită cu soluționarea apelului, chiar dacă, sub sancțiunea nulității, cererea de apel se depune la instanța a cărei hotărâre este atacată, în speță fiind de observat, de altfel, că cererea de apel din data de 11 iunie 2004 nu cuprinde nici o referire la faptul că s-ar solicita repunerea în termen deși, așa cum s-a menționat, era evident că fusese depusă după termenul prevăzut de lege.
Pentru identitate de rațiune, Curtea urmează a constata că este inadmisibilă cererea prin care pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicită repunerea în termenul de apel în cadrul unei proceduri ce are ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care apelul a fost respins ca tardiv.
Având în vedere temeiurile arătate, se constată că decizia atacată este legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4403/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4376/2006. Civil → |
|---|
