ICCJ. Decizia nr. 4827/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 29 martie 2004, înregistrată la Tribunalul Teleormam sub nr. 1039/2004, reclamantul D.G. a chemat în judecată Primăria Turnu Măgurele, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să fie pus în posesia terenului intravilan din Turnu Măgurele, cu diferența de teren de la 307 mp până la suprafața de 422 mp, cât a avut inițial curtea imobilului de la adresa arătată.
Ulterior, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii și a solicitat modificarea Dispoziției nr. 1113 din 15 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Turnu Măgurele în sensul admiterii notificării pe care a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a terenului în suprafață de 115 mp reprezentând diferența dintre suprafața de teren de 422 mp pe care a deținut-o fostul proprietar și suprafața de 307 mp pe care o deține (fila 51 din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).
Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr.884 din 24 noiembrie 2004 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului D.G., motivând în esență, că reclamantul a avut în proprietate numai suprafața de 307 mp, suprafață cu care a și fost pus în posesie de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 și că din adresa nr. 17962 din 23 septembrie 1963 emisă de fostul Comitet executiv al Consiliului popular al raionului Turnu Măgurele rezultă că imobilul din Turnu Măgurele a fost expropriat în baza Decretului nr. 482/1963, fără a se indica numele proprietarului acestui imobil și nici suprafața de teren aferentă construcției.
Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 913 A din 25 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant reținând că, din succesiunea înscrisurilor depuse în probațiune, rezultă că nici reclamantul, nici autorii săi nu au fost proprietari decât pentru suprafața de teren asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv suprafața de 307 mp iar diferența de 115 mp (de la 307 mp la 422 mp, cât au avut în proprietate E. și D.M.) nu a fost niciodată în proprietatea acestora și, chiar dacă ar fi fost preluată de stat, nu a fost preluată de la autorii reclamantului.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul D.G. care a susținut, prin motivele ulterior precizate (fila 19), că prin notificarea pe care a formulat-o conform Legii nr. 10/2001 a solicitat să-i fie restituit terenul în suprafață de 115 mp reprezentând diferența dintre suprafața de 422 mp care figurează în actul de vânzare autentificat sub nr. 123 din 28 ianuarie 1932 și suprafața de 307 mp pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991. A mai susținut că nelegal Primăria Turnu Măgurele i-a respins notificarea, că Legea nr. 10/2001 nu se referă al retrocedarea imobilelor deținute de foștii proprietari ci la imobilele confiscate până în anul 1989, astfel cum reiese din art. 9 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, indiferent cui ar aparține și că terenul de 115 mp este liber de orice sarcină și nu a fost revendicat de nimeni, plătind impozit pentru acesta întrucât îl folosește de peste 30 de ani iar dacă ar fi folosit de altcineva, i-ar fi anulat dreptul de servitute. A solicitat admiterea recursului, anularea Dispoziției nr. 6109 din 12 martie 2004 și punerea sa în posesia terenului în suprafață de 115 mp.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului reiese că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 123 din 28 ianuarie 1932 de grefa Tribunalului Teleorman, M.D.E. a vândut soților E.D.M. și D.M. "un teren loc de casă cu tot ce se află pe el, inclusiv prăvălia construită pe loc, în suprafață de 422 mp (lungime 48 și lățime 8,80 ml) situat în Turnu Măgurele" (filele 5-6 din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).
E.D.M. și D.M., la rândul lor, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1047/359, în anul 1973 au vândut soților D.A. și D.I. terenul în suprafață de 190 mp situat în Turnu Măgurele (fila 7 din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 448 din 30 ianuarie 1992, D.I. îi vinde fiului său, D.G. și soției acestuia, D.D., cota indiviză de 5/8 din imobilul situat în Turnu Măgurele jud. Teleorman compus din terenul în suprafață totală de 307 mp și casă de locuit, iar cota de 3/8 din același imobil este vândută în 1993 de D.I. lui D.G. și D.D., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5910 din 26 octombrie 1993 (filele 8-9 din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).
Potrivit Procesului verbal încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar la data de 24 martie 1997, D.G. a fost pus în posesia suprafeței de 0,0307 ha (307 mp) teren din Turnu Măgurele (fila 56 din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).
Prin acțiunea dedusă judecății, ulterior precizată, reclamantul D.G. a cerut să-i fie restituită în natură suprafața de teren de 115 mp, reprezentând diferența dintre suprafața de 422 mp care figurează în actul de vânzare autentificat sub nr. 123 din 28 ianuarie 1932 și suprafața de 307 mp pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
Or, actul de vânzare autentificat sub nr. 123 din 28 ianuarie 1932 invocat de reclamant a fost încheiat între M.D.E. în calitate de vânzător și E.D.M. și D.M. , în calitate de cumpărători, aceștia din urmă vânzând părinților reclamantului doar o suprafață de teren de 190 mp, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1047/359, în anul 1973 și nu întreaga suprafață de teren de 422 mp.
Chiar dacă prin efectul Legii nr. 18/1991 reclamantul a fost pus în posesia terenului în suprafață de 307 mp, acesta nu a depus nici un titlu de proprietate care să justifice temeinicia pretenției sale ce face obiectul prezentei cauze și anume aceea de a-i fi restituit în natură terenul în suprafață de 115 mp, reprezentând diferența dintre suprafața de 422 mp care apare în actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1923 și suprafața de 307 mp cu care a fost pus în posesie.
Astfel fiind, susținerea reclamantului în sensul că "Legea nr. 10/2001 nu se referă la retrocedarea imobilelor deținute de foștii proprietari ci la imobilele confiscate până în anul 1989, astfel cum reiese din art. 9 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, indiferent cui ar aparține" este neîntemeiată întrucât, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispune că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini însă numai persoanelor îndreptățite, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, respectiv persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moștenitorilor persoanelor fizice îndreptățite.
Cum, în speță, reclamantul nu a făcut dovada că la data preluării abuzive, suprafața de teren de 119 mp se afla în proprietatea sa sau a autorilor săi, numele său sau al autorilor săi nefiind menționate nici în anexele la Decretul de expropriere nr. 482/1963, în mod legal instanța de apel a confirmat sentința pronunțată de instanța de fond prin care reclamantului i-a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Astfel fiind, având în vedere considerentele care preced, se constată că criticile formulate de reclamant nu sunt întemeiate și că decizia atacată este legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4931/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4397/2006. Civil → |
|---|
